Fostul preşedinte al Tunisiei, Ben Ali, şi soţia sa, Leila Trabelsi, au fost condamnaţi luni, 20 iunie a.c., la câte 35 de ani de închisoare fiecare, într-un prim proces în care erau inculpaţi pentru deturnare de fonduri publice, deţinere de arme şi droguri. Verdictul a fost considerat „o glumă” de avocatul lui Ben Ali, libanezul Akram Azouri. Judecătorul Touhami Hafi a anunţat că aceste sancţiuni severe sunt însoţite şi de obligaţia achitării unei amenzi de 50 milioane dinari (25 milioane euro) de fostul om forte tunisian şi de 41 milioane dinari (20,5 milioane euro) de soţia sa, Leila Trabelsi. Această decizie a urmat după prezentarea, de către televiziunea publică, a unor sume de bani stivuite într-un seif mare, identificat în palatul Sidi Bou Sai, şi a unor bijuterii de preţ. Televiziunea tunisiană a prezentat imaginile însoţite de ostentative secvenţe din „peştera lui Ali Baba”. Fostul şef al statului tunisian, refugiat în Arabia Saudită, mai este acuzat de deţinerea ilegală de droguri, arme şi obiecte arheologice. Pentru aceste capete de acuzare verdictul ar urma să fie dat la 30 iunie a.c.. Mai mulţi ziarişti prezenţi la procesul „istoric” au relatat că, pentru prima dată de-a lungul timpului, în Tunisia, „un preşedinte transformat în dictator, prădalnic şi însetat de sânge, este judecat”. Refugiat în Arabia Saudită, preşedintele Zine Al Abidine Ben Ali a negat, printr-un mesaj transmis de unul dintre avocaţii săi în prima zi a procesului, că ar fi dispus să se tragă asupra civililor în cursul revoltei care l-a obligat să părăsească puterea. În textul remis (în arabă) fostul preşedinte menţionează circumstanţele plecării din Tunisia, considerând că a fost victima unei strategii puse la cale de şeful securităţii statului, generalul Ali Seriati. Potrivit acestei versiuni, complotul urmărea a prezenta perioada precedentă ca un rău absolut, promiţându-li-se tunisienilor un nou sistem politic, elaborat fără ştirea lor, de extremişti. Ben Ali s-a apărat de acuzaţiile aduse, considerând că „este de datoria lui să clarifice următoarele puncte”: nu şi-a abandonat mandatul de preşedinte al republicii şi nu a fugit din Tunisia; el nu a ordonat, în timpul evenimentelor, deschiderea focului împotriva manifestanţilor; el nu posedă cont bancar în nume personal la nici o bancă în afara Tunisiei, nici în Elveţia, nici în Austria, nici în altă ţară; el nu posedă în Franţa şi nici în alt loc din lume proprietăţi imobiliare; în ceea ce priveşte cantitatea de bacnote a căror imagine a fost difuzată de televiziunea naţională, că s-ar fi găsit la reşedinţa personală, aceasta este dovada suplimentară a unei înscenări frauduloase. Aceste bilete de bancă se găseau la sediul băncii centrale tunisiene, de unde au fost aduse pentru a se insinua că preşedintele a deturnat bani publici. Avocatul francez Jean Yves le Borgne a declarat Agenţiei France Presse că desfăşurarea procesului este „un act de lichidare politică” şi „o mascaradă politică”. Întrebat când va reveni fostul preşedinte în Tunis, pentru a se apăra, avocatul a spus: „Cu siguranţă nu ştiu”. După căderea lui Ben Ali guvernul de tranziţie încearcă, fără succes, să restabilească ordinea în ţară. Procesul declanşat în instanţă, abia început, se anunţă lung şi autorităţile au anunţat încă 25-30 de acuzaţii aduse fostului preşedinte şi unora dintre apropiaţii săi. 35 dintre acestea vor fi aduse în faţa justiţiei, acuzate de crime şi tortură, pasibile de pedeapsa cu moartea. La Paris, Parchetul a deschis, potrivit unor surse judiciare, o anchetă privind spălarea de fonduri, dispunându-se îngheţarea tuturor activelor aparţinând familiei Ben Ali, aflată 23 de ani la putere şi în relaţii privilegiate cu mulţi dintre membrii guvernului francez.
