O veste şocantă a zguduit luni, 20 mai, istoriografia românească: unul din titanii slujitori ai muzei Clio, reputatul specialist GHEORGHE BUZATU, a părăsit prea devreme lumea pământească, la vârsta de 74 de ani neîmpliniţi, refugiindu-se în Olimpul zeilor. A lăsat în urma sa o vastă şi strălucită operă istorică, precum şi numeroşi reprezentanţi ai tinerei generaţii de istorici, pe care i-a format şi îndrumat cu răbdare şi profesionalism.
Cu siguranţă, prin dispariţia sa, istoriografia românească este mai săracă. A fost unul dintre cei mai mari specialişti în istoria celui de-al doilea război mondial, cu un larg orizont cultural şi spiritual, un împătimit al documentelor de arhivă, în permanentă căutare a adevărului istoric. Rezultatele îndelungatelor sale cercetări în arhive şi biblioteci au devenit certitudini, iar numeroasele cărţi care îi poartă semnătura sunt, astăzi, lucrări de referinţă în domeniu. Opinia sa, exprimată prin viu grai sau prin scris, era mereu argumentată şi căpăta rezonanţele unui just şi veritabil verdict.
A fost un demn urmaş al lui Nicolae Iorga, pe care l-a considerat un veritabil mentor, a studiat în profunzime opera sa şi a contribuit la reeditarea multora din lucrările marelui istoric.
Modestia Profesorului Gheorghe Buzatu era proverbială, iar onestitatea sa profesională de necontestat. A încurajat întotdeauna tinerii aflaţi la începutul carierei să studieze documentele epocii, să le interpreteze şi să formuleze propriile puncte de vedere. A slujit atât pe altarul cercetării ştiinţifice, cât şi de la catedra universitară, împărtăşind cu generozitate din propria experienţă şi cunoştinţele acumulate de-a lungul unei vieţi închinate cu devotament ISTORIEI.
Studenţii craioveni au avut prilejul să-l asculte şi să-l îndrăgească, să-l aprecieze şi să-l respecte ca pe un veritabil dascăl. De altfel, relaţia Profesorului cu Cetatea Băniei a fost una specială. Avea aici colegi şi prieteni, care profitau de prezenţa sa şi exploatau fiecare moment petrecut împreună. Orice întâlnire cu Domnia Sa era revigorantă, plină de învăţăminte.
Este extrem de greu acum, pentru cineva care l-a cunoscut îndeaproape şi s-a bucurat de îndrumarea sa de-a lungul carierei în cercetare şi în mediul universitar, să scrie despre Profesorul Gheorghe Buzatu la timpul trecut. Nu sunt de ajuns cuvintele pentru a schiţa amărăciunea şi regretul.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. univ. dr. SORIN DAMEAN
