Răsfoind întâmplător, cu puțin timp în urmă, un almanah apărut la începutul secolului al XX-lea, am găsit un articol care mi-a tras atenția, după ce citisem despre faptul că în acest an Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își sărbătorește centenarul. Lucrarea despre care vorbesc a fost editată de ziarul craiovean „Patria” și a apărut, cu denumirea de anuar, în anul 1906, apoi, cu denumirea de almanah, în anii 1911, 1912 și 1913. Toate edițiile au fost alcătuite sub îngrijirea lui Dem E. Petrescu, cunoscut ziarist al timpului.
Articolul la care mă refer este semnat de preotul Elefterie M. Petrescu, tatăl realizatorului anularului, preot la Biserica Madona Dudu, dar prezent și el, destul de mult, cu articole în ziarele vremii. Titlul articolului este Pentru asociația ziariștilor din Craiova și consemnează faptul că membrii presei din acest oraș „în 17 decemvrie 1904, uniți în cuget și în simțiri, au dat la lumină, ceea ce plănuiau în taină, au făcut să se fondeze: Asociația ziariștilor din Craiova”.
Se subliniază faptul că motivele din care a fost înființată asociația erau două:
„a) interesul comun, ca vechea Bănie olteană, să aibă în sânul său, ziariști conștienți, serioși cu totul în măsura de a putea menține nivelul Presei sus, la înălțimea, la locul de onoare, ce i-a fost destinat de însăși Constituțiunea țărei;
- b) interesul asociaților ziariști, în parte, ca la timp să poată brava prin curagiu, printr-o invincibilă forță sufletească, neagra mizerie, negrul indiferentism, ce adesea vine din partea publicului, nepăsător, și cade în năpraznice torente, peste capul bieților ziariști”.
Autorul articolului, în calitatea sa de preot și de om în vârstă, îi felicită pe „cei ce au luat inițiativa și au contribuit la realizarea unui fapt așa de măreț“ dorind asociației „viață lungă, rodnică, prosperă, și, de va fi posibil, mai ferită de atâta amaruri, de atâtea decepții, care par a fi rezervate, în mai mult ziariștilor”.
După îndemnuri cu iz patriotic și de proslăvire a „marilor patrioți întemeietori ai Patriei moderne”, părintele Elefterie Petrescu propune ca lozinca Totul pentru patrie, nimic pentru noi, care „este deviza fiecărui bun român”, să fie și deviza Asociației ziariștilor din Craiova. (Anuarul ziarului Patria, Stabilimentul industrial de Arte grafice Ralian și Ignat Samitca, 1906, pag. 124-126).
Asociația a avut, credem, o activitate destul de intensă, din moment ce, după șapte ani de viețuire, era în activitate și era apreciată. Același D. E. Petrescu alcătuiește Almanahul „Patria” pe 1913, imprimat, de data aceasta, la Librăria și tipografia „Sache Pavlovici”.
Printr-un articol nesemnat, intitulat „Presa din Craiova” (paginile 148-151) se vorbește și despre Societatea ziariștilor: „Ziariștii craioveni se găsesc actualmente grupați în jurul unei societăți a lor, care urmărește între altele propășirea presei românești, strângerea legăturilor dintre confrați și, în fine, pe cât se poate, îmbunătățirea soartei ziariștilor“.
Asociația era condusă de un comitet de acțiune și de un comitet administrativ. Comitetul de acțiune era format din ziariștii Dem (Mitiță) E. Petrescu, Nicu Ciocărdia și Victor Schileru. Primul era deja un ziarist cu mare experiență (debutase în 1897, la „Viitorul Olteniei”) iar ultimul era „reprezentantul tinerilor ziariști în comitet, fiind un tânăr foarte apreciat în ziaristică“. Cel de al doilea comitet, cel administrativ, se compunea din Mitu Andreescu, Constantin N. Iovipale, Ioan M. Russu și Mitu Fortunescu. În articol sunt menționați și mai mulți dintre ziariștii grupați în jurul Societății ziariștilor – între care Gheorghe Constantinescu-Jiu, Grigore Romano, Constantin Gr. Popescu, Max Retter, Mitiță Dumitrescu, Zină Vasiliu, D. M. Sinescu , Iulian Fortunescu și alții – ceea ce demonstrează că breasla presei craiovene era în acel timp destul de puternică.
RODICA POSPAI PĂLĂVAN
