Alegeri europene: Nici Frans Timmermans, nici Manfred Weber!

0
103

Prima confruntare a candidaţilor la preşedinţia Comisiei Europene – „spitzenkandidaten” – olandezul Frans Timmermans (Partidul Socialist European) şi germanul Manfred Weber (Partidul Popular European), organizată miercuri-seara de France 24 şi RFI, pe durata a 30 de minute, a fost una de „încălzire”, fără a face deosebită impresie. Dacă bavarezul Manfred Weber a subliniat tema migraţiei, îndelung discutată în ultimii ani, Frans Timmermans a apărat ideea că dezbaterea „dreapta/stânga” rămâne pertinentă la nivelul UE, promiţând să lupte contra injustiţiei sociale şi economice. Fireşte, un spaţiu de 30 de minute este insuficient pentru discutarea unui proiect european, în momentul în care Brexitul ne forţează să recunoaştem că nimic nu este ireversibil. Şi asta în contextul ofensivei extremei-drepte, care ameninţă periculos proiectul UE. Manfred Weber a promis, între altele, o Comisie Europeană care să cuprindă atât bărbaţi cât şi femei. Abordată a fost problema salariului minimal în Europa, cei doi „spitzenkandidaten” demarcându-se net. Pentru Manfred Weber salariul minimal relevă o competenţă naţională şi Uniunea Europeană nu se poate amesteca, în timp ce Frans Timmermans a pledat pentru ca statele membre să introducă salariul minimal, pentru evitarea răului tratament. Olandezul a punctat prin exemplul a două ţări, conduse de guverne social-democrate (Portugalia şi Spania), în timp ce adversarul său a susţinut că reuşita lui Antonio Costa şi Pedro Sanchez se datorează reformelor de inspiraţie liberală, a guvernelor conservatoare precedente. În general dezbaterea a fost ternă, calmă, fără puncte de aprindere, atât Frans Timmermans, cât şi Manfred Weber lăsând impresia că nu deţin soluţii miraculoase, dar nici nu se văd în ipostaza jinduită. Practic, s-au menajat reciproc. La întrebarea „cine este nefrecventabil”, Frans Timmermans a spus că face diferenţa între eurofobi şi eurosceptici: dacă Alexis Tsipras, fostul lider al extremei-stângi din Grecia, este un eurosceptic, cu el se poate conlucra în Europa, şi are o prezenţă rezonabilă. Pentru Manfred Weber, extremiştii de dreapta, citată a fost Marine Le Pen, sunt nefrecventabili. Referindu-se la viitorul statut al lui Viktor Orban, liderul Fidesz, Manfred Weber a spus că aşteaptă raportul lui Van Rompuy, finalizat probabil în toamnă. Dezbaterea a atins şi polemica lansată de Annegrette Kramp Karrenbauer, liderul CDU, în legătură cu unificarea într-un singur sediu a Parlamentului European, la care Frans Timmermans s-a arătat realmente mai inspirat, estimând că decizia va aparţine viitorului parlament. Provocarea pe această problemă a liderei CDU, „AKK” neînsemnând decât o frondă la adresa lui Emmanuel Macron, după scrisoarea acestuia lansată europenilor. În fine, pe problemele de securitate, Manfred Weber a insistat ca Europolul să se transforme într-un veritabil FBI european, şi ca Uniunea Europeană să-şi construiască propria defensivă, ca o anexă NATO. Acelaşi Manfred Weber a vorbit despre securizarea frontierelor externe, avansând cifra de 10.000 de poliţişti de frontieră la orizontul 2022, dacă nu chiar mai înainte. Deşi baricadarea contra valurilor de imigranţi nu este suficientă, în absenţa unei veritabile politici africane, un plan Marshall, care să ofere condiţii de viaţă mai bune africanilor pe propriul continent. În joc, pentru Frans Timmermans, viitori cinci ani sunt importanţi pentru „salvarea Europei”. Dezbaterea a fost totuşi succintă, cum spuneam, din cauza timpului scurt afectat. Cum şi unul şi celălalt au nevoie de aliaţi pentru a forma o majoritate, cum s-au petrecut lucrurile şi până acum, rămâne de aşteptat rezultatul alegerilor europarlamentare. Dezbaterea de miercuri-seara, la iniţiativa France 24 (un CNN francez) şi RFI, a prilejuit însă şi pentru formaţiunile politice din ţară un model de ţinte ale viitorului Parlament European şi implicit viitoarea Comisie Europeană. Preocupări cu care formaţiunile politice autohtone nu au decât puţine puncte de contingenţă, deşi un procent covârşitor dintre alegători îşi pun speranţe mari în UE. Deosebit de eficientă s-a dovedit lupta contra terorismului, protecţia mediului, reducerea şomajului. Îngrijorătoare rămân radicalismul islamic, întoarcerea naţionalismelor, încălzirea climatică, consecinţele încă resimţite ale crizei economice. Dacă sunt sau nu sunt defazate partidele noastre de la spectrul de îngrijorări, specifice UE, rămâne de stabilit de ele însele.