Numele atacatorului care a ucis un poliţist şi rănit alţi doi, joi seara pe Champs-Elysee este Karim Cheurfi, 39 de ani, din Livry-Gargan, ieşit din închisoare în 2015, cunoscut de autorităţi pentru fapte de drept comun după 1996, fără „fişa S”, adică neluat în evidenţa radarului antitero. Nici nu prezenta semne de radicalizare pe timpul încarcerării, după cum a declarat ieri procurorul general al Parisului. Potrivit unor surse judiciare, citate de „Le Monde”, ancheta asupra lui Karim C. fusese deschisă în februarie a.c. de parchetul antiterorist, după ameninţarea cu moartea proferată la adresa forţelor de ordine. Interogat, a fost ulterior eliberat. Mai mulţi membri ai anturajului său au fost puşi în arest preventiv, ieri, o procedură clasică pentru identificarea unor bănuieli de complicitate. Organizaţia jihadistă Statul Islamic, a revendicat atacul prin intermediul organului de propagandă Amaq. Parchetul blegian a dezminţit însă orice legătură între atacul de la Paris şi o anchetă dusă de poliţia din Anvers. Au decis jihadiştii să lovească, cu premeditare, în forţele de ordine? Se pare că da. Fiindcă intenţiile atacatorului de Champs-Elysee au fost limpezi. Deliberat, acesta a tras în forţele de ordine. Atacul a survenit, cu numai trei zile înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, deja sub înaltă supraveghere. Este un scrutin care se derulează în regimul stării de urgenţă, instituit după atentatele din 13 noiembrie 2015, şi prelungit în mai multe rânduri. Surse apropiate anchetei susţin că în autoturismul lui Karim Cheurfi a fost găsit un Coran, dar şi mai multe adrese, inclusiv cea a DGSI, potrivit BFM TV. O observaţie: aşa cum s-a văzut şi la Nisa în iunie 2016, şi în Germania, cu prilejul atentatului de la Berlin, din Târgul de Crăciun, sau la Londra unde a fost asasinat un poliţist, este tot mai greu de prevăzut care sunt modalităţile de acţiune ale teroriştilor, aceştia căutând până în ultimul moment să camufleze totul. Soluţii miracol nu există, în schimb ranforsarea cooperării judiciare europene, schimbarea de informaţii între serviciile naţionale de poliţie, via Europol, toate acestea ţin de competenţa Uniunii Europene. De peste doi ani, teroriştii islamişti au făcut din Franţa o ţintă privilegiată. Riscul zero nu există şi protecţia cetăţenilor a devenit un imperativ categoric. Cum Franţa este o ţară prietenă, foarte aproape de sufletul nostru, tot ce se întâmplă acolo ne interesează în mod direct, alăturându-ne îngrijorării generale pe care o au francezii, decişi să nu cedeze în faţa ameninţărilor jihadiste.
