Primăriţa municipiului Câmpulung Muscel, un orăşel despre care răzbat rar, în spaţiul public, ştiri de luat în seamă, Elena Lasconi, a probat, neîndoielnic, un curaj temerar când s-a aruncat „cu ochii închişi” în lupta pentru alegerile prezidenţiale, ca ofertă a USR. Ce a mânat-o în această confruntare dură, pentru care nu avea pregătirea necesară, e mai greu de spus, fiindcă şi-a atins repede toate limitele, inclusiv cele de cultură generală, ca să nu mai vorbim de ceea ce trebuia să stăpânească pentru testările la care avea cunoştinţă că va fi supusă. Cu studii superioare aproximative (absolventă a unei facultăţi din Deva), trecute totuşi cu vederea, Elena Lasconi, pusă deseori în dificultate, a amintit de prestaţia caraghioasă a colistierului republicanului John McCain, la alegerile prezidenţiale americane din 2008, Sarah Palin, care îşi verifica notiţele scrise pe mână, în timpul unei conferinţe de presă. La Digi 24, Elena Lasconi s-a cam scufundat în faţa lui Cristian Diaconescu, Kelemen Hunor, Mircea Geoană şi George Simion, încercând să se salveze prin tupeu, un ziarist (CTP) considerând bâlbele domniei sale demne de o antologie a umorului cimitirelor. În fine străini de orice doză de misoginism, ambiţia Elenei Lasconi de a amaneta viitorul românilor merită privită cu melancolie istorică. Cei care au încurajat-o şi susţinut-o, nu suntem convinşi, că i-au vrut… binele. Fiindcă, ceea ce îi lipseşte este înainte de toate orice dimensiune culturală, deşi la noi din păcate a prins rădăcini ideea folclorică, potrivit căreia politicianul trebuie să fie mai întâi pragmatic şi apoi deştept. Fără prea multe fasoane cărturăreşti, fără lecturi, fără intelectualisme. Să fim totuşi serioşi, dar –ca un amănunt- nu cu Mircea Geoană se putea compara, cum a încercat, Elena Lasconi. Care a avut de surmontat dificultăţi reale, şi în sensul că a fost supusă unui şpagat dureros: să respingă sau nu globalismul en-vogue sau să îmbrăţişeze doctrina patriotismului, suveranităţii „a la Trump”, până recent noţiuni prohibite. Să nu omitem: primăriţa de la Muscel ne-a încredinţat că a informat echipa lui Trump că e „pregătită să lucreze împreună cu preşedintele ales pentru prosperitate şi securitate”. Oamenii de viziune, nu sunt niciodată simpli administratori sau strategi mărunţi ai unor triviale jocuri de culise. Pe de altă parte, nu orice învăţat e pregătit să preia funcţii importante în ierarhiile puterii, dar e bine când „aspiranţii” sunt şi cultivaţi. Ambianţa românească, din păcate, molipsită mai nou de la cea europeană, nu crede însă în bibliotecă. Pusă să discute despre relaţiile româno-ruse de-a lungul timpului, nu după februarie 2022, doamna Lasconi ne-ar trimite… direct în război. Pe chestiuni de politică externă a spus oricum lucruri trăsnite. A confundat înţelesul termenului de activare cu cel de încălcare, cu referire la Articolul 5 din tratatul NATO. A mai avut şi alte “bâlbe”, de-a dreptul supărătoare. Pe chestiuni de politică externă se poate consola doar cu gândul că fosta şefă a diplomaţiei britanice, Liz Truss, aflată în mandat, nu numai că nu a strălucit, dar a făcut confuzii despre care se mai vorbeşte şi astăzi. O altă calitate deficitară, care unora poate li se pare pur ornamentală, e politeţea: civilizaţia formulării şi a tonului, refuzul oricărei agresivităţi şi grosolănii, de natură să-i contamineze şi pe adversari. Concluzia pentru distinsa combatantă: a avut curaj. Fapt notabil. Deşi poate dacă îşi făcea mai bine autoevaluarea realiza că niţică sau mai multă cultură nu-i strica. Experienţa oratoriei în spaţiul public –deşi exersată- n-a făcut-o deloc seducătoare.
