Dacă toate privirile şi implicit toată atenţia se îndreaptă, de ceva vreme, spre conflictul din Orientul Mijlociu, Kievul se teme, cu îndreptăţire, să nu plătească preţul acestei stări de fapt, şi Volodimir Zelensky cere, cu insistenţă, „celor 27” să-şi menţină sprijinul promis la cel mai înalt nivel. O continuare a sprijinului militar pune probleme, pentru unele state, precum Slovacia premierului Robert Fico şi Ungaria premierului Viktor Orban. Care se opun bugetului pe termen lung al UE, acesta prevăzând un nou ajutor financiar de 50 miliarde euro pentru Ucraina. Lângă acestea, Cipru, acuzat de o anchetă a mai multor mass-media, că a permis mult timp spălarea de bani pentru Rusia. Poate face UE mai mult? Recent, într-un interviu pentru cotidianul german Die Welt, şeful diplomaţiei de la Kiev, Dmytro Kuleba, se întreba retoric: „dacă Occidentul nu poate câştiga războiul din Ucraina, atunci cine îl poate câştiga?”. Răspunsul implică şi ipoteza unei înfrângeri a Ucrainei, în pofida susţinerii occidentale. Ieri a sosit la Kiev secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, pentru a transmite un mesaj definit ca „important”: SUA vor continua să fie alături de Ucraina în lupta sa împotriva agresiunii ruse, astăzi şi în viitor. Din raţiuni de securitate, vizita nu a fost anunţată în prealabil. Cu toate acestea conflictul este în impas şi norii se acumulează până la punctul pe care americanii îl numesc „o furtună perfectă”, profilându-se o criză gravă cauzată de convergenţa mai multor fenomene nefavorabile. Pe frontul militar, dacă nu totul e îngheţat, succesele armatei ucrainiene, prin contraofensiva anunţată, cu luni în urmă, sunt mici, ceea ce recunoştea recent şi şeful de Stat Major, gen. Valery Zaluzhni, acesta estimând că şi-a pierdut speranţa de a împinge Rusia înapoi, provocându-i pierderi masive. „A fost greşeala mea. Rusia a pierdut 150.000 de oameni. În orice altă ţară acest nivel de victime ar fi pus capăt războiului”. Vineri, armata ucrainiană a revendicat ocuparea unor poziţii pe malul Niprului, deţinute de ruşi, în jurul satului Kryvnky, în sudul ţării, un succes minor, dar util în perspectiva unor operaţiuni mai ample, după luni de contraofensivă dezamăgitoare. Toate semnalele sunt însă îngrijorătoare: soţiile unor militari plecaţi pe front fără concediu de 18 luni protestează. Zecii de mii de vieţi şi miliarde de dolari cheltuite pentru o operaţiune militară cu final incert. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat că UE nu va putea livra Ucrainei un milion de muniţii înainte de primăvară, aşa cum se angajase. Pe frontul economic, Rusia a supravieţuit tuturor consecinţelor războiului, ceea ce nu înseamnă că nu le resimte. Armata rusă rămâne aprovizionată cu arme în volume mult mai mari decât cele ale armatei ucrainiene. Care se spune, pentru prima dată, ar fi recurs la bombe cu dispersie capabile să lovească până la 6 tancuri simultan. Fostul secretar general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a reluat o idee a lui Henry Kissinger de a integra în Alianţa Nord-Atlantică doar partea din ţară controlată de Kiev, ceea ce rămâne de neacceptat, iar James Stavridis, fost comandant-şef al Alianţei, a mers mai departe sugerând împărţirea Ucrainei după modelul coreean. Pe lângă cheltuielile militare UE va trebui să aibă în vedere şi reconstrucţia Ucrainei după război. Toate fondurile alocate până acum Kievului, unele cu titlu de împrumut, vor fi imposibil de recuperat după încheierea ostilităţilor. Pe măsură ce vremea se răceşte autorităţile ucrainiene se tem că Rusia va lovi din nou infrastructura energetică a ţării pentru a paraliza economia şi a submina moralul populaţiei. Într-o altă ordine de idei, din cele peste 40.000 de persoane care au încercat să fugă din ţară, sustrăgându-se serviciului militar, jumătate au fost arestate de autorităţile ucrainiene. Volodimir Zelensky are motive mari de îngrijorare, unele generate de proprii săi colaboratori din zona armatei, iar altele de starea de fapt a războiului, care întreţine mai degrabă un pesimism în rândul populaţiei.
