Peste 600 de mii de români iau antibiotice fără să consulte medicul în prealabil, obicei care este parţial responsabil pentru apariţia unor bacterii aproape imposibil de tratat. Specialiştii avertizează că rezistenţa la antibiotice a devenit o problemă de sănătate publică în întreaga lume. Ultimul studiu realizat arată că România este una din ţările europene cu cele mai mari rate de rezistenţă a bacteriilor la tratament.
Consumul total de antibiotice în România a rămas extrem de mare şi caracterizat de accentuarea utilizării preferenţiale a antibioticelor cu risc de a selecta rezistenţa bacteriană şi de a induce infecţii severe, precum cele determinate de bacteria Clostridium difficile.
În ciuda avertizărilor recente privind creşterea alarmantă a îmbolnăvirilor determinate de Clostridium difficile şi semnalarea tot mai frecventă a infecţiilor cu germeni multirezistenţi, se continuă utilizarea preferenţială a categoriilor de antibiotice cu spectru larg, în detrimentul celor cu spectru îngust. Scăderea utilizării de cefalosporine şi chinolone a fost nesemnificativă. Se semnalează un nivel foarte redus de utilizare a antibioticelor „urinare”.
Consumul de antibiotice, în creştere
De la an la an se constată o creştere cu 6,5% a consumului, confirmând tendinţa crescătoare. Principalele grupe de antibiotice utilizate au fost penicilinele – 54,6%, cefalosporinele – 15,4% şi chinolonele – 10,3%.
Infecţii precum pneumonia, tuberculoza, bolile sângelui şi gonoreea – ajung uneori aproape imposibil de tratat, din cauza antibioticelor devenite treptat ineficiente.
Atunci când antibioticele pot fi procurate fără prescripţie medicală pentru uzul uman sau veterinar, apariţia şi răspândirea rezistenţei se agravează. În ţările fără ghiduri standard de tratament sau cu ghiduri ignorate de specialişti, antibioticele sunt adesea supra-prescrise şi utilizate excesiv de către public.
Evenimentul nefericit din octombrie 2015, incendiul din clubul Colectiv, a relevat dimensiunea catastrofală a infecţiilor asociate asistenţei medicale în ţara noastră. Pacienţii transferaţi în străinătate au fost catalogaţi adesea „bombe cu bacterii” pentru spitalele din Occident, care se confruntă la rândul lor cu asemenea probleme.
Până în 2015 se raporta oficial un număr extrem de redus de infecţii asociate asistenţei medicale ceea ce a reprezentat o barieră importantă în cunoaşterea dimensiunilor şi caracteristicilor reale ale acestui fenomen în România. Un prim pas de corectare a situaţiei a fost introducerea sistemului naţional de supraveghere al infecţiilor cu Clostridium difficile.
Soluţia pe termen lung este însă elaborarea şi implementarea unei strategii cuprinzătoare, cu intervenţii dedicate fiecărei verigi a procesului de generare şi multiplicare a infecţiilor nosocomiale: precum abordarea în echipă multidisciplinară, aplicarea unei politici stricte de utilizare judicioasă a antibioticelor şi dezinfectantelor, sporirea bugetelor specifice şi a personalului dedicat (epidemiologi), formare profesională continuă pentru profesioniştii din domeniul medical uman sau veterinar.
Cum poate fi contracarată rezistenţa la antibiotice
În privinţa rezistenţei la antibiotice, pentru al patrulea an consecutiv se înregistrează cel mai ridicat euro-nivel al tulpinilor de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină; rezistenţa extinsă (inclusiv la antimicrobiene puternice precum carbapenemele) rămâne extrem de frecventă pentru Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter baumanii şi Klebsiella pneumoniae; rezistenţa la antimicrobiene multiple a principalelor Enterobacteriaceae (Escherichia coli şi Klebsiella pneumoniae) s-a menţinut la nivel ridicat.
Corectarea acestei situaţii critice a României depinde în opinia specialiştilor de măsuri menite să contracareze informarea insuficientă şi/sau mentalitatea eronată la nivelul populaţiei generale privind rolul, beneficiile şi riscurile administrării de antibiotice; prescrierile excesive, atât în spital cât şi în ambulatoriu; accesul încă relativ facil la antibiotice, cu nerespectarea reglementărilor privind eliberarea lor doar pe bază de prescripţie.
Un rol important revine educării şi conştientizării publicului larg prin intermediul reţelei de promovare a sănătăţii.
