Muzică sacră de Franz Liszt, la Filarmonică şi la Biserica Romano-Catolică

0
361

Bicentenarul Franz Liszt, organizat de Filarmonica „Oltenia” în perioada 19-22 octombrie, pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la naşterea compozitorului austriac (n. 22 octombrie 1811 – d. 31 iulie 1886), continuă cu încă două concerte.

Cel dintâi, vocal-simfonic, are loc astă-seară, ora 19.00, în sala instituţiei. În prima parte puteţi audia Poemul simfonic „Orpheus”, nr. 4, G. 98, şi, în primă audiţie, Concerto Pathetique în Mi minor pentru pian şi orchestră, G. 258, în interpretarea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii (dirijor: Alexandru Ioasub) şi a pianistei Ioana Maria Lupaşcu, iar în partea a doua, tot în primă audiţie – „Via Crucis” pentru cor mixt şi orchestră (orchestraţia: Sabin Pautza), prilej cu care îşi dau concursul Orchestra Simfonică şi Corala Academică ale instituţiei (maestru de cor: Manuela Enache), soliştii Elena Ştefi, Dana Stuparu (soprane), Victoria Săceanu (alto), Cristian Radina (tenor), Laurenţiu Goşnea (bariton), Florin Neagoie (bas). Preţul unui bilet este de 15 lei (8 lei pentru elevi, studenţi, pensionari).

Cel de-al doilea concert se va desfăşura mâine, 22 octombrie, ora 19.00, la Biserica Romano-Catolică „Toţi Sfinţii”, şi va relua creaţia de muzică sacră a lui Franz Liszt – „Via Crucis” pentru cor mixt şi orgă, în interpretarea aceleiaşi Corale Academice a Filarmonicii craiovene şi aceloraşi solişti, cărora li se va alătura Corina Stănecu, la orgă.

***

Născută la Brăila, Ioana Maria Lupaşcu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. În anul 2000 a fost admisă la masterul „Virtuosity Level” (Conservatoire du Lausanne, Elveţia, la clasa prof. J. F. Antonioli), dar după câteva luni s-a mutat în Italia, devenind studenta marelui pianist Lazar Berman, la Accademia Europea di Musica. După încheierea masterului de trei ani (în specialitatea perfecţionare solistică), a continuat să lucreze cu maestrul Berman până la tragica lui dispariţie, în 2005, apoi a revenit în România.

În acelaşi an, după ce a susţinut un recital dedicat muzicii lui George Enescu, în cadrul Festivalului „România – Valori şi Tradiţii Artistice Europene”, eveniment ce se desfăşoară anual la Milano, a devenit Membru de Onoare al A.R.I. (Associazione Rumeni in Italia). În 2007 a lansat CD-ul „Live Piano Solo” (Editura „Libris”), urmat de „Piano Recital” (2009, Editura Casa Radio – Radiodifuziunea Română). De asemenea, din anul 2007, a deţinut statutul de solist concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti.

În 2008, Societa dei Concerti a invitat-o să deschidă stagiunea de recitaluri din Sala „Puccini” a Conservatorului „Giuseppe Verdi” din Milano şi, în acelaşi an, a lansat primul său roman autobiografic, „Prinţul baghetei”, la Editura „MeteorPress”, al cărui prim tiraj s-a epuizat în primele trei luni de la apariţie.

Ultima perioadă de creaţie a lui Franz Liszt este marcată de compoziţii pe teme religioase, fără vigoarea dramatică şi patosul operelor anterioare, expresivitatea lor vădind accente adesea retorice. Îndreptarea compozitorului către gândirea corală şi vocal-instrumentală se va împlini odată cu realizările din domeniul religios. Perioada trăită la Roma este cea în care a finalizat şi marile sale oratorii sau muzica din înduioşătoarea cântare Via crucis, în care compozitorul vârstnic pare a-şi fi privit propriul parcurs al vieţii, ca ultimă lucrare de mari proporţii rămasă de pe urmele acestui complex şi pasionat muzician romantic.

 

Concerto Pathetique a fost compus de Liszt mai întâi pentru două piane. Apoi a revenit asupra lucrării şi a creat varianta pentru pian solo. Spre sfârşitul vieţii, a început să rescrie acest concert pentru pian şi orchestră. A murit înainte să-l termine şi elevul lui, celebru la rândul său, Hans von Bülow, a prelut continuarea. Doar cu puţin înainte de a termina lucrarea, a murit şi von Bülow. Finalul a fost compus de Eduard Reuss, elev comun al lui Liszt şi von Bülow. Concertul s-a cântat de foarte puţine ori în lume, singura înregistrare rămasă fiind cu Leslie Howard, de la jumătatea secolului trecut.