„Foarte multă migală şi cunoştinţe din foarte multe domenii – istorie, istoria artei, chimie, fizică şi nu numai. De asemenea, răbdare – ore de aşteptare şi ore de stat la microscop. Apoi, hotărâri responsabile vizavi de metoda de lucru. Toate la un loc înseamnă munca de restaurare”, a declarat, ieri, Simona Gheorghe, expert restaurator în cadrul Laboratorului de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei, cu prilejul deschiderii la Craiova a „Salonului Naţional de Restaurare 2016 – Gala Restaurării Româneşti”. Evenimentul reuneşte peste o sută de piese de patrimoniu naţional, provenind din 25 de instituţii muzeale, religioase sau colecţii particulare din ţară. Printre cele mai spectaculoase se află un aparat de proiecţie cinematografică din secolul trecut, un epitaf de mari dimensiuni datat 1838 şi două perechi de pantofi cu broderie de la 1750. Salonul este deschis în Sala „Ştefan Ciuceanu” a Muzeului Olteniei (clădirea nouă) şi poate fi vizitat până în luna decembrie.
Devenit deja o tradiţie şi organizat de Laboratorul de Restaurare şi Conservare din cadrul Muzeului Olteniei, în parteneriat cu Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) şi Comitetul Naţional Român al ICOM (The International Council of Museum), cu sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, „Salonului Naţional de Restaurare 2016 – Gala Restaurării Româneşti” prezintă piese din patrimoniul cultural românesc mobil, restaurate în perioada 2015-2016, prin uzitarea celor mai noi tehnici şi materiale pentru investigare/ conservare/ restaurare în domeniile ceramicii, textilelor, hârtiei vechi şi metalului.
Laboratorul din Craiova, „recunoscut ca centru de referinţă al restaurării”
„La Craiova există o elită a restaurării româneşti, care astăzi prezintă această expoziţie. Elita restauratorilor este, într-un fel, ermetică. Să îţi găseşti un loc în ea înseamnă foarte multă muncă. Să doreşti să ajungi în acest sistem al restauratorilor şi să primeşti legitimitate la nivel naţional şi internaţional înseamnă pur şi simplu să fii extraordinar de bun. Înseamnă să ai expertiza necesară de a împărtăşi cu colaboratorii tăi acest know-how colectiv care aduce schimbare şi inovaţie. Ceea ce a reuşit Laboratorul de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei este exact acest lucru: a intrat în elita restauratorilor din ţară, fiind recunoscut la nivel naţional şi internaţional ca centru de referinţă al restaurării”, a precizat, ieri, la vernisajul expoziţiei, Carmen Păun, şef Departament Marketing şi Comunicare în cadrul muzeului.
Laboratorului de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei are o activitate de 41 de ani, concretizată în mii de obiecte de patrimoniu cultural naţional salvate de la distrugere, sute de ore de cercetare ştiinţifică reflectată în participarea la reuniuni (inter)naţionale şi în publicaţii de specialitate. Importanţa sa a fost recunoscută şi prin faptul că a fost acreditat la nivel naţional pentru a asigura stagiul de practică al restauratorilor debutanţi din reţeaua Ministerului Culturii.
Piesele expuse, însoţite de imagini dinaintea şi din timpul restaurării
Vizitatorii regăsesc în expoziţie numeroase icoane, cărţi vechi, picturi în ulei, ca şi o mulţime de obiecte din diverse alte materiale, ce aduc cu ele, în micul muzeu al restaurării patrimoniului naţional din Sala „Ștefan Ciuceanu”, o întreagă istorie. Reprezentative sunt vasele de lut din epoca dacică, aparţinând Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, ca şi cele din neolitic – cultura Cucuteni, de la Muzeul de Istorie a Moldovei Iaşi. De asemenea, un ştergar de paradă, din cânepă şi lână, de la 1786, din patrimoniul Complexului Naţional Muzeal ASTRA Sibiu, o ladă de zestre de la 1726 aparţinând Muzeului de Etnografie Braşov ori un ansamblu de ornamente din lemn de tei (1791), deţinut de Muzeul Parohiei din comuna Răşinari (Sibiu).
Spectaculoase rămân aparatul de proiecţie cinematografică (din metal, azbest, lemn şi sticlă), datat secolul XX şi restaurat la Muzeul Olteniei, un epitaf (pictură pe pânză) de la 1838, dintr-o colecţie particulară, ori două perechi de pantofi din piele cu broderie, de la 1750. De asemenea, sunt prezentate statuete de alabastru şi ceasuri de perete cu mecanism – datate secolul al XVII-lea, diverse piese din metal, manuscrise, costume etc. Vizitatorul va vedea în expoziţie nu numai piesele de patrimoniu, ci şi – proiectate pe patru ecrane video – imagini ale lor dinainte şi din timpul procesului de restaurare.
„Fiecare obiect, pentru fiecare restaurator, înseamnă o relaţie specială”
Despre ceea ce înseamnă munca unui restaurator şi câtă importanţă are pentru el o astfel de expoziţie, care îi promovează meritele, a vorbit la deschiderea expoziţiei drd. Simona Gheorghe, expert restaurator (ceramică, sticlă şi porţelan) în cadrul Laboratorul de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei: «Munca restauratorului este complexă şi comparată destul de des cu cea a unui medic, iar obligatoriu „operaţia” trebuie să reuşească. Fiecare obiect, pentru fiecare restaurator, înseamnă o relaţie specială. Totul porneşte de la a afla absolut orice detaliu despre el şi istoricul lui, condiţiile până la ajungerea la noi – dacă a fost într-un şantier arheologic, dacă a fost depozitat undeva pentru foarte multă vreme etc. Și tot ceea ce putem face pentru piesa respectivă are legătură cu salvarea ei şi păstrarea pentru generaţiile ce urmează».
