Plenița este printre comunele județului – totuși puține – care bifează aproape toate avantajele pe care le aduce cu sine o infrastructură nouă. Adică aici oamenii au apă, canalizare, asfalt pe toate drumurile și totul pe fonduri europene. Nu mai puțin de 5 milioane de euro, bani atrași de la comunitatea europeană, au fost investiți pentru ca oamenii comunei să nu mai resimtă disconfortul de a trăi la sat. A fost o ambiție a primarului Puiu Calafeteanu, care spune că s-a gândit, în primul rând, la confortul familiilor care locuiesc pe aceste pământuri deosebit de roditoare. Acum, când lucrurile mari aproape că s-au făcut și rezultatele se văd cu ochiul liber, comuna Plenița începe să-și pună probleme de estetică, de mediu și de antrenarea locuitorilor în acțiuni de petrecere a timpului liber.
– Domnule primar, Puiu Calafeteanu, cum s-a schimbat comuna Plenița în ultimii ani?
– Am încheiat de foarte puțin timp o lucrare complexă care a constat în două mari proiecte pe Măsura 3.2.2. Pentru satul Castrele Traiane am făcut o alimentare cu apă, canalizare și iluminat public în toată localitatea. De asemenea, am renovat Căminul Cultural și am realizat un centru social pentru persoanele cu dizabilități. Este o lucrare frumoasă, care ne-a costat 2,5 milioane de euro, bani europeni. Chiar dacă trăiesc aproape 600 de suflete, fiind la o depărtare de 3 kilometri de comuna-mamă, am considerat că acești oameni trebuie să beneficieze de toate facilitățile posibile unui trai decent. M-am implicat foarte mult ca acest sat să aibă de toate și, la acest moment, pot să spun că este unul dintre cele mai frumoase sate, probabil, din țară. Are un desen foarte frumos, o arhitectură foarte frumoasă, o așezare plată cu străzi drepte, fără nici un fel de denivelare. Sincer mă bucur că am realizat pentru acești oameni lucruri minunate. În comuna Plenița am avut un proiect major care a constat în asfaltarea a peste 10 kilometri de drumuri comunale, străzi și, de asemenea, realizarea a 14 kilometri de canalizare. A durat un an de zile, dar oamenii sunt mulțumiți la final, pentru că picioarele lor calcă pe un teren asfaltat. În total, proiectul acesta, care a fost implementat împreună cu comuna Caraula, ne-a costat alți 2,5 milioane de euro, tot fonduri europene. Plenița este a treia comună din România care a beneficiat de două proiecte europene în același timp.
– Cum ați reușit acest lucru?
– Mă întreabă mulți asta… Răspunsul este greu, greu de tot. Fără pic de odihnă, cu foarte multă muncă, pentru că a trebuit să urmărim aceste obiective timp de patru ani. Am început din 2009 și realizarea lor s-a produs abia în primăvara acestui an. Pe fonduri guvernamentale am mai reușit asfaltarea unui drum de un kilometru care leagă intrarea în localitate de piața agroalimentară. Este un drum important pe care circulă multe mașini, având în vedere că Plenița – cum probabil se știe – împreună cu Poiana Mare sunt cele mai mari târguri de săptămână care se organizează în Dolj. Iar în luna octombrie vom începe un alt proiect pentru continuarea canalizării de încă 10 kilometri în partea de nord a localității. Și, în felul acesta, pot să spun că Plenița și-a îndeplinit aproape toate sarcinile care îi stau în față pentru un trai decent.
– Și cu asta se termină canalizarea în întreaga comună?
– Da, va fi 100% canalizată. Cu apa nu se pune problema, toată lumea are apă curentă, inclusiv satul Castrele Traiane. Oamenii aveau aici fântâni în curte și, de vreo doi-trei ani, acestea începuseră să sece, deși puțurile lor erau foarte adânci, între 30 și 40 de metri. Noi am forat trei puțuri, la 200 de metri, până am dat de apă bună. În proiect erau trecute doar două puțuri, dar ne-am gândit că s-ar putea să nu ajungă și am mai forat unul pe banii noștri. Toate pompează într-o stație și de aici apa pleacă, pe conducte, pe fiecare stradă în parte. Lumea și-a tras apă, și-au amenajat băi… Deci, este foarte bine.
– Pentru oameni este foarte importantă și sănătatea. Cum stau lucrurile în această privință?
– La Plenița funcționează patru cabinete medicale în care își desfășoară activitatea patru medici de familie. Unul în satul Castrele Traiane și trei în Plenița. Trei dintre aceste cabinete au fost în proprietatea Consiliului Local, iar anul acesta, conform legii, am trecut la vânzarea lor. Le-au luat medicii de familie, care le-au avut concesionate timp de cinci ani de zile, cu un euro pe metru pătrat. Le-am dotat cu tot ceea ce trebuie, inclusiv cu încălzire și apă menajeră produsă cu energie solară. Avem un centru de permanență și un centru de primiri urgențe. Medicii de familie fac aici de gardă și avem trei ambulanțe care deservesc și comunele din jur. Mai avem o unitate medico-socială care este compusă din 50 de paturi ce satisfac nevoile celor cu probleme sociale. Este o curățenie exemplară acolo și oamenii sunt receptivi. 20 de paturi sunt ocupate de bolnavii cronic.
– Legat de natalitate, Plenița este o comună care îmbătrânește?
– Mă doare sufletul să spun că, de la un an la altul, ca peste tot, populația este în scădere. În fiecare an, scade cu aproximativ 20-30 de locuitori. La ora actuală avem 4.870 de locuitori, iar în 2004, când am venit eu, avea aproximativ 5.800 de locuitori. Deci, a pierdut 1.000 de locuitori în zece ani, ceea ce este mult.
– Din ce trăiesc oamenii aici?
– Este o întrebare bună… Dacă până în 1994 Plenița era un centru industrial foarte puternic, la ora aceasta nu avem decât agricultură și patru unități de morărit și panificație. Sunt patru brutării mari, care satisfac nevoile a peste 50 de localități. Aici lucrează cam 70 de persoane. Restul lucrează în agricultură. Și aici Plenița are un avantaj: majoritatea pământului este comasat. Își desfășoară activitatea câteva societăți mari: „Sicpan”, cu 3.500 de hectare, „Secerișul” – 2.000 de hectare și S.C. „Bujorul” – cu 1.000 de hectare. Mai sunt și persoane care au între 50 și 100 de hectare. De vreo 4-5 ani le merge bine și ne merge bine, pentru că Dumnezeu a fost de fiecare dată cu noi, nu ne-a afectat piatra și producția este foarte bună.
– Ce se cultivă pe terenurile acestea productive din Plenița?
– Tot felul… grâu, porumb, soia, rapiță, floarea-soarelui. Ploaia la noi a făcut bine, pământul imediat absoarbe. Dacă astăzi plouă, mâine sau poimâine poți să intri pe teren, acesta este avantajul. Altfel stau lucruri cu viile. Toată lumea este supărată din cauza ploilor acide care au afectat tot. Sunt unii care nu mai au nimic, dar sunt și alții – ca mine, care am stropit via de vreo 12 ori – care le-au mai îngrijit. Și avem foarte multă viță-de-vie cultivată. De-a lungul timpului, Plenița a fost renumită ca cea mai mare zonă viticolă. Soiurile de vin Sauvignon, Cabernet sunt cele mai cunoscute. Sunt recunoscute în toată țara și nu numai. Acum un an, am avut prilejul să merg cu o delegație în Belgia și am luat eu niște vin pus în sticle, cu o etichetă frumoasă făcută la calculator… Sauvignon de Plenița..
– Este un fel de zaibăr… ?
– Nu, nu… Este vin care se face din struguri nobili ce cresc numai pe aceste terenuri de la noi. Se cultivă de mult timp aici și este un vin nemaipomenit. Și ca să revin la Belgia… Toți au degustat vinul meu și le-a plăcut foarte mult.
– Și vinul se vinde, adică oamenii fac bani și de pe urma viilor?
– Da, se vinde foarte mult vin. Și nu este scump, între 4 și 6 lei litrul, dar este un vin natural, făcut acasă, de o calitate foarte-foarte bună. Vin cum numai la Plenița găsești.
– De cum am intrat în comună am constatat că aveţi o localitate verde, bine îngrijită, iar centrul comunei este plin de flori. Şi parcul este frumos. Să înţelegem că mediul este o prioritate pentru administraţia din Pleniţa?
– Totul pleacă de la curăţenie. Stropeşti, dai cu var, miroase a prospeţime… Și nu numai atât, bineînţeles. De exemplu, mie îmi place foarte mult verdeaţa, dar şi pe aceasta trebuie să o întreţii, să o uzi, să sapi, să plantezi gazon. Avem două parcuri, amândouă sunt bine amenajate şi pline verdeaţă. Seara vine tineretul şi sunt foarte mulţumiţi că au şi ei unde petrece câteva ore în aer liber. Vin şi copilaşii cu bunicii. Le-am făcut băncuţe frumoase, trebuie să existe şi locuri de recreere după o zi de muncă. Vreau, în perioada imediat următoare, şi pe-o parte şi pe cealaltă a străzii principale să plantăm 400-500 de trandafiri, astfel încât, la primăvară, să avem trandafirii îmbobociţi şi când adie vântul să se împrăştie mirosul îmbietor al acestor flori… Mie îmi plac foarte mult trandafirii. La mine acasă am toată curtea plină de trandafiri şi miroase foarte frumos, au un parfum extraordinar. Nu contează că suntem la ţară, dar suntem în 2014 și curăţenie, verdeaţă, flori înseamnă, până la urmă, civilizaţie. De aceea vreau să pun peste tot, în Pleniţa, numai trandafiri. De la intrarea în localitate şi până la biserică, să fie plantaţi trandafiri.
– Am văzut că se lucrează şi acum, se cară pământ… Se muncește cu beneficiarii de ajutor social pe Legea 416?
– Da, așa este, sunt oamenii care primesc bani la Legea 416 și ei cară cu căruţele pământ negru, umplu nişte alveole unde vom planta flori şi verdeaţă. Avem cam 100 de cetăţeni, nu foarte mulţi, pentru că localitatea nu este săracă. Trebuie să facem și lucrurile acestea pentru ca lumea, când iese pe centru, să fie mai veselă. Nu poţi să te simţi bine când vezi peste tot pământ arid, gunoaie şi totul uscat. Noi ne-am mobilizat şi pe partea de curăţenie, în sensul că am un tractor cu remorcă și în fiecare zi intră pe toate drumurile şi adună sacii de gunoaie pe care oamenii îi scot în faţa porţii. Ţin foarte mult să avem o comună curată şi verde.
– Piaţa agroalimentară este un punct forte al comunei. Vă gândiți să o modernizați?
– Este una dintre cele mai mari pieţe din Dolj. Nu pot să vorbesc de alte regiuni, dar ştiu, în mod sigur, că din Dolj este unul din târgurile cele mai mari. După cum bine ştim, în judeţ sunt două mari astfel de pieţe sau târguri: Pleniţa şi Poiana Mare. Din păcate, amândouă sunt în aceleași zile, vineri şi sâmbătă. De fiecare dată este o afluenţă de oameni ieşită din comun. Dacă veniţi sâmbăta, de exemplu, în piaţă nu poţi să arunci un ac. E plin. Vin din toate satele şi comunele din jurul Pleniţei, pe de o parte să-şi vândă marfa, şi, bineînţeles alţii, să-şi cumpere ceea ce au nevoie. Dar pe noi acest aspect ne bucură, pentru că avem venituri foarte mari. Şi din aceste venituri proprii facem foarte multe lucruri: am modernizat, am asfaltat drumul, întreţinem şi echipa de fotbal, adică o ajutăm, pentru că legea spune că poţi să ajuţi echipa doar din venituri proprii. Piaţa, din păcate, nu este modernizată, e destul de veche, acum vrem ca prin următorul proiect să o modernizăm. Noi facem parte din GAL Calafat, iar începând cu luna octombrie se dă drumul la sesiunea 2014-2020 şi eu mi-am făcut deja proiect pentru modernizarea pieței.
– Pentru că ați amintit de echipa de fotbal… Sunt mulți microbiști în comună?
– Echipa se numeşte Victoria Pleniţa şi s-a clasat pe locul al II-lea în Campionatul Judeţean, este în Liga a IV-a. Le-am cumpărat jucătorilor echipament nou, de bună calitate, le-am luat treninguri, ghete de fotbal. Toată echipa este formată din tineri de aici cărora le place sportul, le place mişcarea. Le-am făcut bază sportivă, cu tribună, cu vestiare. Baza sportivă este nouă, am construit-o pe Ordonanţa 7, ne-a costat aproximativ 7 miliarde lei vechi și este gata, este funcţională, iar echipa de fotbal îşi desfăşoară activitatea acolo. Avem apă curentă, boilere, canalizare, tot ceea ce trebuie. Şi ceea ce vreau neapărat să subliniez este că, la fiecare meci, avem câte 500-600 de spectatori. Intrarea este gratuită. Deci, eu cred că a fost investiţie bună, în folosul cetăţeanului, pentru că este foarte bine ca oamenii să desfăşoare şi activităţi plăcute de duminică sau tinerii să aibă unde să se antreneze. De regulă, meciurile încep la ora 12.00 – numai bine, când oamenii ies din biserică și se duc la meci, că sunt una lângă alta. Duminica fetele şi băieţii nu se mai întâlnesc la discotecă, ci se întâlnesc la meci.
– Să trecem de la sport la educaţie. Câte şcoli sunt în Pleniţa şi cum îşi aşteaptă elevii de luna viitoare?
– Noi avem în administrare o singură structură şcolară, Liceul Tehnologic Pleniţa, din care face parte învăţământul liceal, cu 350 de liceeni, fiind vorba de clasele a IX-a – a XII-a. Aceştia nu sunt numai din Pleniţa, ci vin şi elevi din comunele învecinate. Mai sunt o școala generală cu clasele I – a VIII-a, o școală generală cu clasele I – a IV-a (local B, cum mai este cunoscută) și o altă şcoală generală pentru învăţământul primar în localitatea Castrele Traiane. Plus două grădiniţe, una la Pleniţa, cu toatele grupele, şi cealaltă la Castrele Traiane. Per total, la această structură şcolară, studiază peste 800 de copii. Toate şcolile sunt modernizate, cu toalete proprii, cu încălzire centrală. Doar o singură şcoală o mai avem cu încălzire pe lemne, cu sobe de teracotă. Cadrele didactice sunt 50% sunt din Pleniţa, iar 50% fac naveta.
– Dacă ar fi să promovați localitatea, ce ar trebui scos în prim-plan?
– În primul rând, zona viticolă și, apoi, cea mai frumoasă zonă pentru noi – pădurea cu bujori sălbatici. Acolo trebuie făcută o amenajare turistică, inclusă într-un circuit… În al treilea rând, cred că merită promovată și zona agricolă. Avem niște culturi de expoziție, în special ale S.C. „Sicpan” și S.C. „Secerișul”. Te încântă cu ochiul, au toate tehnologiile, toate utilajele… nu există tractor sau combină care să nu aibă aer condiționat. Și facilitatea mare este că, dacă vii în Plenița, te plimbi pe niște drumuri frumoase… nu te împotmolești în noroi, nu mergi pe piatră.
Interviu realizat de LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN
