În Franţa, guvernul a fost remaniat după ce, la începutul săptămânii, preşedintele Emmanuel Macron a decis să continue cu Élisabeth Borne în fruntea echipei de la Palatul Matignon. Câteva zile au fost multe zvonuri legate de plecarea anumitor miniştri şi secretari de stat şi sosirea unor nume noi iar negocierile, care nu au fost deloc uşoare spun comentatorii politici din Franţa, s-au dus până în ultimul moment.
De câteva zile se discută despre remanierea guvernamentală înainte de pauza estivală. Subiectul pasionează nu numai clasa politică sau echipa guvernamentală ci şi presa franceză sau dezbaterile televizate, foarte animate în aceste zile fierbinţi de vară. Remanierea mai mult de formă, decât de substanţă, aduce câteva schimbări în echipa guvernamentală. Dar să le luăm pe rând.
Gabriel Attal, ministrul delegat pentru conturile publice, 34 de ani, preia fotoliul de ministru al Educaţiei, eliberat prin plecarea lui Pap Ndiaye. Acesta din urmă a fost deseori criticat din cauza lipsei unor reforme şi de prea puţine măsuri pentru a rezolva situaţia abandonului şcolar, lipsa profesorilor, harţuirea în rândul elevilor şi lista ar putea continua. Gabriel Attal este un personaj politic fidel liderului de la Élysee iar numirea sa la Educaţie este văzută de mulţi ca o promovare.
Fostul director de cabinet al premierei Élisabeth Borne, Aurélien Rousseau, 47 de ani, preia fotoliul de la François Braun şi devine noul ministrul al Sănătăţii. Înainte de cabinetul prim-ministrului, Aurélien Rousseau a fost directorul Agenţiei Regionale de Sănătate Île-de-France. Această numire poate fi considerată o surpriză a remanierii.
Ministrul Solidarităţii, Jean-Christophe Combe este înlocuit de Aurore Bergé, lidera grupului Renaşterea din Adunarea Naţională, o fidelă a preşedintelui Emmanuel Macron.
Secretarul de stat responsabil cu economia socială, solidară şi viaţa asociativă Marlène Schiappa, căreia i se reproşează gestiunea defectuoasă a Fondului Marianne după asasinarea profesorului Samuel Paty, părăseşte guvernul condus de Élisabeth Borne. Faptul că a pozat într-o revistă pentru bărbaţi nu a ajutat-o prea mult, ba chiar i-a adus destule critici. Chiar premiera a făcut câteva remarci prin care şi-a exprimat nemulţumirea. Olivier Véran, purtătorul de cuvânt al guvernului, îşi păstrează postul după remaniere.
Acestea ar fi principalele schimbări fără a enumera alte nume mai puţin cunoscute. Iar întrebarea care se pune este dacă nu cumva au fost schimbaţi nişte miniştri consideraţi de unii politicieni, în special din opoziţie, necunoscuţi, cu alţi necunoscuţi, doar de dragul de a arăta că s-a schimbat ceva. Marc-Olivier Padis este director de studii la Terra Nova iar la această întrebare răspunde la microfonul RFI: ”Anumiţi miniştri care sunt citaţi astăzi susceptibili de plecare nu sunt total necunoscuţi. Iubim un pic această dramaturgie teatrală a remanierii în Franţa, dar în realitate este înafara subiectului să ştim dacă va fi sau nu un şoc în rândul opiniei publice. Problema principală cu care se confruntă preşedintele şi premiera este raportul celor doi cu Parlamentul şi cu majoritatea parlamentară pe care sunt obligaţi să o găsească pentru a trece legi”.
S-a vorbit mult în ultimele zile despre relaţia dintre preşedintele Emmanuel Macron şi premiera Élisabeth Borne, relaţie caracterizată de multe puncte de vedere divergente. Emmanuel Macron a trasat priorităţile după revenirea din vacanţă în jurul ecologiei, începutul unui nou an şcolar, problemele legate de imigraţie şi nu în ultimul rând măsuri după recentele revolte urbane. Mulţi comentatori politici se întreabă dacă nu cumva menţinerea acesteia în funcţie este o strategie la care a apelat liderul de la Palatul Élysée. Marc-Olivier Padis, director de studii la Terra Nova, răspunde la RFI: ”Este dificil de răspuns. Eu cred că nimeni nu are un răspuns la această întrebare înafara celor doi, că există un pic de ”tensiune” între preşedinte şi premieră este posibil pentru că aşa se întâmplă în remanierile ministeriale. Relaţiile între Matignon şi Élysée sunt prin natura lor un raport de forţe, dar nu ştiu dacă aceasta este într-adevăr explicaţia pe care trebuie să o căutăm în psihologie sau în raporturile politice între cei doi”.
Vineri, noua echipă guvernamentală participă la primul Consiliu de miniştri. Reamintim că în acest moment majoritatea prezidenţială este relativă. Pentru a trece legi Élisabeth Borne are nevoie de susţinere şi de la alte formaţiuni politice, care nu sunt dispuse să acorde prea multe voturi taberei prezidenţiale. Acesta este motivul pentru care Élisabeth Borne a făcut uz de multe ori de articolul 49.3 pentru a trece fără vot o serie de legi. Şi aici ne amintim de reforma sistemului de pensii care a trecut prin acest artificiu constituţional. Contestaţia în stradă a fost una foarte puternică, protestele şi demonstraţiile au durat mai bine de 3 luni şi au mobilizat un număr record de persoane. Se presupune că Élisabeth Borne ar putea să recurgă din nou la acest articol pentru a trece, de exemplu, bugetul de anul viitor.