De mulţi ani, dar parcă de când ne ştim, reprezentativa de fotbal a României n-a debutat la un turneu major atât de convingător, cum au făcut-o ai noştri la Munchen, în faţa a peste 30.000 de suporteri români, de-a dreptul fabuloşi prin maniera incandescentă în care şi-au susţinut favoriţii. Dar şi prin comportamentul electrizant din fan-zone şi din pieţele publice, unde s-au dovedit ambasadori de invidiat ai unei ţări europene privită pieziş, ca o rudă săracă invitată la o masă festivă. Ei au insuflat un plus de curaj şi determinare tricolorilor. Partida cu „diavolii roşii”, care vin după pasul greşit în faţa Slovaciei, luni la Frankfurt, este aşteptată cu încredere solidă. Belgienii vor închide faza grupelor, cu Ucraina. Îşi fac deja griji, şi în presa belgiană se cultivă încrederea, pe tonuri moderate: Axel Witsel s-a alăturat gurpului colectiv, după ce s-a antrenat individual în zilele precedente, dar Thomas Meunier va reveni abia… duminică. Criticat în schimb este selecţionerul Domenico Tedesco, căruia nu i se iartă „afacerea Courtois”, la prima sa prezenţă la un turneu major, pentru ideea de a-l folosi pe Yannick Carrasco, jucătorul lui Atletico Madrid, ca fundaş stânga, ceea ce aminteşte celor mai în vârstă de folosirea lui Gheorghiţă Geolgău ca fundaş dreapta în partida cu Benfica Lisabona, în aprilie 1983 (1-1) în semifinala retur a Cupei UEFA. În fine, nemulţumirea presei belgiene („7 sur 7”) nu-l ocoleşte pe Leandro Trossard (30 ani) considerat de Mikel Arteta, la Arsenal, „un mic magician”, nu cel mai important jucător al „tunarilor”, dar cineva decisiv în momentele cheie. Realizările sale în Liga Campionilor, apoi în Premier League, împotriva lui Liverpool, Wolves, Chelsea, Manchester United, au permis londonezilor să rămână în cursa pentru titlu până în ultima etapă, fiind al doilea golgeter al vicecampioanei Angliei (12 goluri în 34 de partide). Euro 2024 ar fi unul din importantele momente ale carierei sale. Considerat busola echipei, Kevin De Bruyne n-a făcut cel mai bun joc al lui, a părut chiar epuizat fizic, dar rămâne lumina echipei. Aşa cum Jeremy Doku, cu o prestaţie greu de evaluat, aidoma lui Romelu Lukaku –un festival de ocazii ratate- pot oferi „dracilor roşii” o altă faţetă a potenţialului lor. Fiindcă un meci nu seamănă cu altul, asta o ştim, şi partida cu reprezentativa tricolorilor va fi una cu probleme metafizice. Inimile românilor trăiesc într-un basm de vorbe frumoase în aceste zile caniculare. Belgia e o echipă puternică, neîndoielnic, dar spiritul de comando al tricolorilor le poate oferi un rezultat bun, fiindcă şi-au câştigat acest drept. Se anunţă o singură schimbare la Koln: Valentin Mihăilă în locul lui Florinel Coman. Dacă am terminat cu scepticismul, nu înseamnă că am îmbrăţişat otova optimismul, dar avem dreptul să credem, după victoria în faţa Ucrainei, necuprinşi de tremurici, că merităm o sâmbătă de vis, după ce prea am bocit, prea am jelit, prea ne-am perpelit, şi ca să o spun pe şleau, prea ne prostisem. Echipa României nu mai acceptă să fie privită de sus, să fie sfidată, nici înăuntru, nici în afară. Şi a nu accepta dispreţul cu care te priveşte adversarul e o problemă de caracter şi după aceea de tactică şi ce o mai fi. Mâine e sâmbătă, asta o ştim, dar… e Belgia! Avem voie să visăm, să nădăjduim, să credem, într-o zi despre care să vorbim multă vreme.
Hai România! Totul e posibil!