Când problemele sociale devansează fotbalul

0
320

Manifestări de o amploare inedită, după decenii, în marile oraşe ale Braziliei, sloganuri inspirate, care amintesc de mari mobilizări recente în lume, ciocniri violente cu poliţia. Organizatorii puţin-prestigioasei Cupe a Confederaţiilor la fotbal, care se ţine în aceste zile în Brazilia, ca o repetiţie generală a Cupei Mondiale de anul viitor, nu se aşteptau probabil decât la a obţine o publicitate de proporţii, excedând starea generală de lucruri. În 1998 în Franţa, în ajunul Cupei Mondiale, anunţul mai multor confederaţii sindicale că, la un moment dat, competiţia ar putea fi perturbată de mai multe mişcări sociale a scandalizat. La acel moment, mai mult decât în oricare alt sport, fotbalul trebuia să rămână un sanctuar apolitic, pentru a nu permite propagarea altor mesaje decât cele ale FIFA şi ale cohortei de sponsori. Altminteri, turneul acompania suspendarea unor drepturi democratice (!) Nimic notabil nu s-a produs pe frontul social şi, 15 ani mai târziu, la Cupa Mondială organizată în Brazilia, era de aşteptat să nu se întâmple altceva decât explozia unei pasiuni naţionale, cu ocazia celebrării unităţii sale. 50.000 de persoane au protestat marţi în Sao Paolo, capitala economică a ţării, faţă de creşterea preţurilor la biletele de autobuz, anunţată de primarul Fernando Hadad, din partea Partidului Muncitorilor (PT, stânga), formaţiunea preşedintelui ţării, Dilma Rousseff (71% cotă de popularitate, deşi a scăzut 5 procente în ultimele zile). Demonstraţia a devenit violentă atunci când un grup de contestatari a încercat să invadeze sediul primăriei, după ce se aruncase cu pietre în el. Au fost devastate magazine şi atacate agenţii bancare. Guvernul federal a anunţat că va trimite poliţia de elită în cinci din cele şase oraşe care găzduiesc meciuri din Cupa Confederaţiilor, organizată de FIFA. În clasa politică, vizată în întregul ei de mobilizarea populară, care a reunit luni 230.000 de persoane în 12 oraşe, la chemarea MPL (Mişcarea Libera Trecere), pentru gratuitatea transportului în comun, bulversarea este totală. Preşedintele Dilma Rousseff a încercat marţi, la Sao Paolo, găsirea unei soluţii la criză, întâlnindu-se cu fostul preşedinte Lula da Silva. După această întrevedere a urmat una cu liderii PT, care s-a terminat în coadă de peşte deoarece, potrivit jurnalului „O Estado de Sao Paolo”, strategia partidului este de a arăta solidaritate cu mişcarea. Fostul preşedinte Fernando Enrique Cardozo, din partea partidului social-democrat brazilian (centru-dreapta), a criticat politica economică a guvernului, menţionând că a produs multă nemulţumire socială. Să revenim la fotbal, fiindcă divertismentul nu este decât mai multă diversiune şi exacerbează sentimentul de injustiţie, iar ceea ce se întâmplă în fotbal, evoluţia spre o ostentativă bogăţie, nu poate fi acceptat. De fapt, este vorba de contrastul dintre cheltuielile imense făcute cu construirea de noi stadioane (aproape 10 miliarde dolari), refacerea unei infrastructuri obosite şi dificultăţile sociale cu care se confruntă o bună parte din populaţia ţării. Fotbalul a arătat că poate fi în slujba poporului. Mai mulţi internaţionali auriverde au etalat susţinerea lor pentru mişcările de stradă. Cupa Mondială de anul viitor ar putea fi un prost moment pentru Brazilia, unde fotbalul şi-a pierdut legitimitatea şi cultura populară. Cu Brazilia s-ar putea întâmpla ceea ce s-a petrecut cu Portugalia şi Grecia, organizatoare în 2004 a Campionatului European de fotbal şi, respectiv, al Jocurilor Olimpice. Perspectiva suplimentară ca jocurile Olimpice din 2016 să fie găzduite de Rio de Janeiro, ceea ce ar justifica investiţiile făcute, este searbădă. Sepp Blatter a acuzat că fotbalul este mai puternic decât manifestaţiile, spunând că protestatarii sunt nişte oportunişti, ceea ce a inflamat tensiunile. Într-un an vom vedea dacă preşedintele FIFA a avut sau nu dreptate: oricum, el nu poate subestima amploarea mişcărilor sociale. Faptul că ele au loc în Brazilia, o ţară a fotbalului, în timpul unei competiţii fotbalistice, pune pe gânduri. Şi s-a ajuns aici şi prin lipsa de orice previziune, dar şi de cumpătare, a mai marilor FIFA. Atribuirea viitoarei ediţii a Mondialului Rusiei, în 2018, şi Qatarului, în 2022, demonstrează deja înţelegerea greşită a istoriei, care se scrie acum în Brazilia.