Premierul chinez, Li Keqiang, a sosit ieri, 20 mai, la New Delhi, pentru a încerca să reîncălzească o relaţie sino-indiană în continuare crispată. Bântuită de amintirea înfrângerii umilitoare în cursul războiului din 1962, împotriva Chinei, India continuă să vadă vecinul său de dincolo de Himalaya cu suspiciune. La rândul său, Beijingul se arată iritat de ambiţiile globale ale Indiei, şi mai ales apropierea, deşi limitată, de Washington, ceea ce este privit ca o manevră de îndiguire anti-chineză. Dacă un nou şoc între cei doi giganţi ai Asiei nu este inevitabil, relaţia lor – dincolo de cooperarea punctuală în cadrul forumului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) – pare condamnată la tensiuni. Vizita lui Li Keqiang la New Delhi, prima sa deplasare după investirea din martie, survine într-un context afectat de incidentul care a avut loc la 15 aprilie, la frontiera care separă Ladakh-ul indian de Tibetul chinez. În acea zi, 50 de soldaţi ai Armatei Populare de Eliberare (APL) au pătruns circa 20 de km în teritoriul indian, considerându-l teritoriul lor. Militarii chinezi au stabilit o tabără de corturi, în timp ce soldaţii indieni au luat poziţii la circa 300 de metri distanţă. Această stare tensionată a durat trei săptămâni. Acordul încheiat în 5 mai menţiona ca fiecare parte să se retragă din zona în dispută. În absenţa acestui aranjament, vizita lui Li Keqiang ar fi fost realmente compromisă. Incidentul este simptomatic pentru contenciosul teritorial al celor două ţări, după naţterea Indiei independente în 1947. Cele două ţări nu sunt de acord cu privire la delimitarea frontierei himalayene (4.057 km) şi tocmai acest detaliu a generat războiul dintre cei doi giganţi asiatici. Pe de altă parte, profunda cooperare între Islamabad şi Beijing este o altă preocupare la New Delhi. În urma războiului din 1962, China a strâns relaţiile cu Pakistanul, rival istoric al Indiei, sub deviza „duşmanul duşmanului meu este prietenul meu”. Armata pakistaneză este dotată cu armament (60%) şi tehnică militară din China. Un alt domeniu de cooperare privilegiată este cel nuclear şi Beijingul a construit două reactoare în provincia Pendjap. În fine, Beijingul a construit şi gestionează acum portul Gwadar, în Pakistan, şi d’Hanbatota, în Sri Lanka, primele segmente ale unui colier de perle, conform formulei convenite. Chinezii caută să-şi securizeze rutele energetice care leagă Orientul Mijlociu de Extremul Orient prin strâmtoarea Malaca, de facto sub control american. Strategii din New Delhi se tem că India se poate trezi strangulată de un colier chinez. Mai există şi alte surse de tensiune şi nu ultima dintre ele este deficitul comercial în creştere, în detrimentul Indiei. În 2012, India a acuzat un deficit de 29 miliarde dolari (22 miliarde euro) în faţa Chinei, ceea ce înseamnă 15% din deficitul global. India livrează Beijingului materii prime (bumbac, fier) şi cumpără produse manufacturiere, în particular echipamente de telecomunicaţii. Asimetria comercială se adaugă la starea generală de lucru, privind vecinul puternic de dincolo de Himalaya.
