Lucruri mai greu de înţeles!

Primarul oraşului Nisa, Christian Estrosi, republican, a cerut marţi 19 martie a.c. guvernului francez condus de premierul Edouard Philippe interzicerea unei adunări anunţate de „vestele galbene”, în cadrul unui apel naţional, la sfârşit acestei săptămâni, după haosul de la Paris. Pe aceeaşi lungime de undă s-a aflat şi preşedintele Consiliului departamental Alpes-Maritimes, Eric Ciotti. Luni, premierul Edouard Philippe anunţase deja interzicerea manifestărilor, cu desăvârşire pe Champs Elysees, din Paris, Piaţa Capitoliului din Toulouse şi Pey-Berland din Bordeaux. Mişcarea „vestelor galbene” a ajuns deja la actul 19, soldându-se până acum cu morţi, răniţi, arestaţi preventiv, şi definitiv, condamnaţi, imense pagube materiale, demiteri de şefi de poliţie sub focul criticilor din Adunarea Naţională şi Senat. Când preşedintele francez Emmanuel Macron şi guvernul său, realmente corodat, se arată bulversaţi de frevenţa manifestărilor fără sfârşit, în fiecare weekend, şi practic fără soluţii de compromis la îndemână, în afara „întăririi fermităţii în menţinerea ordinii publice” este greu de emis orice judecată. Fiindcă, lucru ştiut, este dificil şi uneori imposibil de gestionat astfel de evenimente, care de regulă scapă de sub orice control. În acest context, mesajul preşedintelui Klaus Iohannis, prezent la Festivalul internaţional de film documentar şi drepturile omului, conform căruia este nemulţumit de anemia mobilizării străzii, a mişcărilor de protest din ultima vreme, afirmând cu voluptate că vocea societăţii civile este încă prea scăzută faţă de ceea ce ar putea să fie în România, rămâne interpretabil. Trimiterea la valul de proteste, după „acea nefericită Ordonanţă 13 (n.r. validată de CCR), care dintr-o dată ne-a propulsat în exemplul pozitiv în întreaga lume”, rămâne… enigmatică. Fiindcă din câte ştim, potrivit Constituţiei, preşedintele asigură, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, între altele, echilibrul şi bunul mers al activităţilor desfăşurate de autorităţile publice şi nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă. Fireşte confruntarea politică nu cunoaşte menajamente, mai ales că apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale se face deja resimţită, dar poziţionarea preşedintelui, prin abandonarea regulei sfinte a echidistanţei şi echilibrului în societate, neezitând să coboare în stradă alături de haştagi şi a contempla luminiţele acelea patentate pe Maidanul din Kiev, ba pentru a încuraja protestele magistraţilor, cărora le alătură tot respectul şi admiraţia sa, toate acestea sunt mai greu de înţeles. Ca să nu spunem că neliniştesc. „Este un atac nemaivăzut asupra sistemului de justiţie, asupra independenţei justiţiei”, a spus Klaus Iohannis. Traian Băsescu îl contrazice, invitat fiind la Realitatea: „la codurile penale nu au făcut nicio modificare (…): când ai o sută de articole în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală care au fost declarate neconstituţionale de CCR şi ai în Constituţie articol care spune că trebuie să modifici acele articole în 45 de zile, ele se şterg din lege. Când ai aceste condiţii în lege, nu te joci de-a legislaţia penală”. Abordările sunt, fireşte la antipozi şi e vorba de actualul preşedinte şi de predecesorul său. Dar miza politică este mare şi fiecare demers al actorilor, are logica lui. Dacă preşedintele Klaus Iohannis are „nostalgia” marilor proteste din 2017, şi din august anul trecut, este… bine.