Revista săptămânală a Ligii Profesioniste de Fotbal a publicat în ultimul său număr un interviu cu intenaţionalul Craiovei, Andrei Ivan. „Născut pe 4 ianuarie 1997 la Moreni, Andrei Ivan, puştiul minune al Știinţei, pare mai oltean decât oltenii. Ataşamentul său pentru culorile alb-albastre şi pentru fanaticii suporteri ai ”campioanei unei mari iubiri” l-au transformat în idolul unei echipei care încă îşi caută identitatea. Nu concepe să nu joace pentru România la Euro şi e sigur că va şi marca. Felul în care se îşi manifestă bucuria golului este la fel de spectaculoasă ca şi stilul său de joc” menţionează publicaţia oficială a LPF.
Atacantul de 19 de ani nu se consideră liderul noii generaţiişi spune că nu pretinde să joace pe o anumită poziţie: „Mă bucur că sunt apreciat. Eu nu consider că sunt liderul noii generaţii, mai am mult de muncă şi de demonstrat. Joc fotbal de plăcere, aşa că nu am nicio presiune. Nu iau în seamă ce apare la tv sau pe site-uri, eu îmi fac treaba pentru Universitatea Craiova. Sunt fericit când câştigă echipa mea. Și, de fiecare dată când marchez, simt bucuria tribunelor. Îmi dă forţă strigătul tribunei: Știinţa, Știinţa! Joc oriunde, nu am un post preferat. Și pe stânga, şi pe dreapta, şi vârf împins. Și în poartă, dacă e nevoie de mine voi intra, pentru a-mi ajuta echipa! E visul meu să evoluez pe noul stadion, cu 30.000 de olteni alături, cu care să cânt împreună la finalul fiecărei victorii „Oltenia Eterna Terra Nova, un cântec are astăzi şi-n priviri. Hai Universitatea, hai Craiova“.
Ivan a vorbit şi despre modelele pe care le are din fotbal: „Ion Oblemenco, Gică Craioveanu şi Cristiano Ronaldo. De la Oblemenco vreau să preiau şutul fenomenal. Nu degeaba i se spunea ”Tunaru”. Din păcate am văzut doar imagini video cu el, pe youtube, iar acum citesc şi cartea dedicată lui. La Craioveanu mi-a plăcut că profita de fiecare ocazie avută pentru a marca. Era pragmatic şi agresiv în faţa porţilor adverse. Mi-ar plăcea să am drumul lui. De Cristiano Ronaldo n-ar fi multe de spus, e un super-jucător, toată lumea îl ştie”.
Întrebat de momentele cele mai frumoase şi cele mai triste de când s-a apucat de fotbal, Ivan a răspuns: „Golul de la ultima fază a meciului cu Finlanda, când jucam sub tricolor pentru reprezentativa U18. La Craiova, au fost mai multe clipe de bucurie, golurile cu ASA, Steaua, Petrolul, dar şi acestea recente cu FC Voluntari, pentru că reprezintă prima mea dublă în Liga 1 Orange. Cel mai trist moment a fost accidentarea din această vară, care m-a ţinut departe de gazon. Dacă aş fi făcut pregătirea de vară consider că şi dublele veneau mult mai repede. Cine ştie, poate şi un hattrick”
Ivan spune că i-ar plăcea să joace pentru Napoli, ţinând cont că atmosfera este una asemănătoare, păstrând proorţiile, cu cea din Bănie: „Mi-ar plăcea să joc pentru Napoli. Are suporteri la fel de fanatici şi înfocaţi ca ai Universităţii Craiova. Sunt convins că şi pe Sao Paulo m-aş simţi acasă, aşa cum mă simt în Bănie”.
Ivan speră să prindă Eiuro 2016 şi spune că următoarea tumbă o va face chiar în Franţa: „Victoriile Craiovei şi prestaţia mea de pe teren îl vor determina pe domnul Anghel Iordănescu să mă cheme. De altfel, următoarea tumbă a bucuriei o voi face pe unul dintre stadioanele de la Euro”.
