Dificilă dilema cu care se confruntă „cei 28”, reuniţi, ieri şi astăzi, la Bruxelles într-un nou summit consacrat crizei ucrainiene. Fiecare capitală europeană are propriile interese bine definite într-un subtil joc diplomatic. Pe de-o parte ţările din sud (Portugalia, Spania, Grecia) sau din est (Bulgaria), ostile unei riposte rapide, pe de altă parte, mai multe ţări din nord (Germania, Finlanda, chiar Austria) adepte ale unor măsuri, dar concertate. Fără a mai vorbi de ţările baltice care reclamă sancţiuni exemplare şi expeditive. Franţa, de pildă, caută să prezerve vânzarea a două nave militare Mistral, Rusiei, contractul fiind estimat la 1,2 miliarde euro, Laurent Fabius evocând anularea tranzacţiei deşi consecinţele ar putea fi considerabile. Sindicatul societăţii STX din Saint-Nazaire a pus în gardă statul francez contra „consecinţelor” unei eventuale anulări a contractului, fiind vorba de locurile de muncă ale salariaţilor. Laurent Fabius susţine că eventuala anulare a contractului Mistral „face parte din al treilea nivel de sancţiuni” deşi livrarea primului vas ar trebui să aibă loc în luna octombrie. Marea Britanie ar putea simţi în plan financiar orice restricţie aplicată oligarhilor ruşi, prezenţi pe piaţa imobiliară londoneză, unde cheltuie anual în jur de 4,8 miliarde de euro. Încât un consilier al lui David Cameron l-a înfuriat pe şeful diplomaţiei britanice William Hague, printr-o menţiune potrivit căreia, „Regatul Unit nu trebuie să susţină, pe moment, sancţiunile comerciale (…) împotriva ruşilor”. Germania, Finlanda şi Bulgaria se îngrijorează la represaliile Moscovei, prin livrările de gaze. Nivelul de dependenţă al fiecărui stat european de Gazprom trebuie calculat în procente. Germania de pildă, depinde în procent de 39%, motiv pentru care premierul polonez Donald Tusk a şi declarat, la 10 martie a.c., că „dependenţa Germaniei de gazul rusesc poate limita suveranitatea Europei”. Angela Merkel l-a contrazis explicând că deja „contractele sunt semnate pe termen lung şi Rusia trebuie să le onoreze” fiindcă bugetul rus depinde de exporturile de hidrocarburi. Evocarea sancţiunilor la adresa Moscovei preocupă însă industriaşii germani, principalii parteneri comerciali ai Rusiei. Şi în discuţie sunt pete 6.000 de antrepritze germane. La Bruxelles, Angela Merkel, David Cameron, Francois Hollande şi ceilalţi 25 de şefi de stat vor anunţa măsuri consensuale, între care anularea summitului Rusia-UE, prevăzut în iunie. În discuţie este şi renunţarea la summitul G8 prevăzut la Soci, dar o decizie în acest sens trebuie luată la o reuniune separată a G7. Rusia riscă, de asemenea, să piardă statutul de membru G8, clubul de elită al ţărilor industrializate din lume. Iar pentru aderare, Mihail Gorbaciov şi Boris Elţîn au făcut multe eforturi. Angela Merkel a anunţat însă o lărgire a listei personalităţilor ruse şi ucrainiene pro-ruse lovite de interdicţia de vize şi de îngheţarea averilor. Pentru UE, reexaminarea în profunzime a dependenţei energetice de Rusia, în esenţă de gigantul Gazprom, este o problemă. Cele 28 de ţări europene reprezintă împreună 40% din schimburile comerciale ale Rusiei, în timp ce SUA doar 2%. Dar Rusia rămâne şi o piaţă deloc neglijabilă. Şi, pe de altă parte, toate aceste restricţii de care se vorbeşte nu vor fi lipsite de reacţia promptă a Moscovei, deşi momentan păstrează tăcerea. Însă, contrareacţia poate surveni, într-un moment realmente nepotrivit, dacă avem în vedere inclusiv alegerile europarlamentare din luna mai a.c.
