Despre cât de misterioasă rămâne mintea umană, despre cum ar trebui să ne raportăm la provocările cotidiene, despre influenţa altora asupra propriei noastre gândiri am încercat să aflăm amănunte interesante de la psihologul clinician Mihail Jianu. Optimist convins şi deprins de mai bine de un deceniu cu practica de specialitate, acesta ne îndeamnă să ne calibrăm mai bine stilul de viaţă, dorinţele şi aspiraţiile, pentru a nu cădea pradă unor dezamăgiri, ce se pot amplifica în complicaţii greu de depăşit la un moment dat. Şi, nu în ultimul rând, suntem sfătuiţi să dăm o mare însemnătate gândului, expresia cea mai intimă cu putinţă a manifestării noastre interioare, gând care ne oferă prezentul actual prin acţiunile întreprinse şi ne aşterne, uşor-uşor, viitorul.
Cum se vede lumea actuală prin ochii psihologului? În ce culori puteţi zugrăvi un tablou ţinând cont de apetitul actual al oamenilor pentru informare şi, mai puţin, pentru cultură generală sau specializare cât mai accentuată?
Sunt mulţi ani de când am început să lucrez cu oamenii, susţinându-i şi ajutându-i să îşi găsească propria cale. Mi-am dat seama că, deşi mulţi dintre ei spun că îşi doresc să depăşească problemele, în acelaşi timp rămân blocaţi în nesiguranţă, incertitudine şi teamă şi au nevoie să devină mai conştienţi, să îşi găsească motivaţia, să se reconecteze cu puterea lor interioară. De multe ori, aceştia nici măcar nu realizează că au o problemă, deoarece disfuncţionalitatea a devenit parte din normalitatea vieţii lor. Aşadar, continuă să trăiască în aceeaşi manieră dureroasă contaminându-se unii pe alţii cu nefericire.
Şi eu am trecut printr-un moment definitoriu în viaţa mea, când a trebuit să aleg fie să continui pe drumul pe care eram deja, însă unde mă simţeam nefericit, fie să las totul în urma mea şi să îmi construiesc o nouă viaţă. Dorindu-mi să aflu răspunsuri la problemele existenţei, să înţeleg mai bine oamenii şi viaţa, să desluşesc felul în care funcţionează şi de ce funcţionează aşa, am ales o nouă cale, care m-a adus în punctul în care sunt astăzi. Am citit, am studiat şi am explorat mult şi, căutând să mă desăvârşesc pe mine, mi-am găsit şi vocaţia.
Vă aflaţi la pragul a peste 11.000 de ore de activitate psihologică. Cum aţi descrie anii anteriori, când eraţi la debutul activităţii de explorare a uneia dintre cele mai tainice universuri: creierul uman?
Au fost ani de tocire, de şlefuire, de captare a unor experienţe unice, de momente incredibile, de un consum energetic mare. Mă fascineză şi acum, ca în prima zi omul… creierul…personalitatea…caracterul!
Consideraţi că paleta problemelor de comportament s-a extins în ultimii ani şi dacă da, care pot fi cauzele unei astfel de amplificări?
Problemele de comportament s-au adâncit din mai multe cauze: neîncrederea în propria persoana, stresul, teama, frica, incertitudinea, imaturitatea psihoemoţională.
Cum au evoluat practicile şi metodele de investigare în psihoterapia actuală? Folosiţi aceleaşi metode ca şi în urmă cu 12 ani, când aţi făcut pasul în acest univers fascinant?
Metodele şi practica psihologică s-au îmbunătăţit considerabil, se pune accent pe detalii, pe nevoiile reale ale oamenilor, sunt cursuri, teste specifice fiecarei probleme în parte. Se pune un mare accent pe dezvoltarea şi autocunoaşterea individului.
Într-o schemă pur cronologică, de vârstă, care apreciaţi că sunt cele mai expuse categorii de vârstă la o perturbare a normalităţii psihice?
Adolescenţii sunt vulcanici, trăiesc cu ceea mai mare intensitate fiecare emoţie, pozitivă sau negativă, plini de energie, cu problemele şi dificultăţiile specifice vârstei. Adultul, dacă nu setează bine ritmul de viaţă, realitatea, nevoile, doinţele şi asumarea apar probleme mărunte la început, apoi se transformă în situaţii, uneori, greu de depăşit. Pornind de la stres, dezamăgire, insomnie, atac de panică, depresie se poate ajunge la obsesie, nevroză, tulburări, fobii, până în vârsta de 40-45 de ani.
Între om, ca personalitate bine definită şi societatea cu ansamblul său de normative şi de statusuri predefinite, care apreciaţi că are o înrâurire şi poate influenţa mai mult?
Mediul are o influenţă majoră în definirea personalităţii umane. Societatea lasă urme în personalitatea omului, influenţează foarte mult deciziile şi acţiunile unui om.
Cât de importantă mai este lectura, acum, în era high-tech-ului, pentru a menţine gândirea într-un echilibru cât de cât benefic?
Lectura este esenţială în dezvoltarea şi menţinerea planului cognitiv cât mai şlefuit.
Privind retrospectiv, ce aţi lăsa în urma din întreg bagajul dumneavoastră emoţional şi de cunoştine şi ce aţi dori să păstraţi, ca pe ceva fundamental în formarea şi definirea ca om?
Fiecare experienţă trăită, fiecare eroare, fiecare moment plin de intensitate sau banal m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi, un om cu flexibilitate în gândirea independentă. Nu aş lăsa nimic în urma mea. Apreciez şi mă bucur de fiecare experienţă trăită.
La final, îngăduiţi-mi să vă adresez o întrebare puţin mai delicată. Care a fost cea mai grea lecţie de viaţă pe care aţi primit-o şi cum aţi gestionat-o la acel moment şi, ulterior, de-a lungul timpului?
Să am răbdare şi un grad crescut de atenţie la detalii. Detaliile fac diferenţa se spune. Aşa este! La început nu acordam atenţia cuvenită detaliilor şi am învăţat ceea ce înseamnă să aloci timpul şi energia pentru acest fapt. Mă bucur nespus, că am învăţat repede şi bine, cum să gestionez răbdarea şi detaliile în orice problemă. Trăiesc după reguli simple: cine doreşte – va veni, cui îi trebuie – va suna, cui îi este dor – va suna, cui nu îi pasă – problema lui, scuzele nu mă interesează! Şi, mai este un amănunt foarte important: ai mare grijă cui îi spui problemele, nu toţi care îţi zâmbesc îţi sunt şi prieteni.
Prezentul pe care îl trăiesc este o plăsmuire a minţii mele, având la temelie gândurile pe care le-am trăit în trecut. În consecinţă, viitorul va fi o plăsmuire formată din gândurile pe care le cuget în prezent. Şi, pentru că în trecut nu mai pot acţiona, iar in viitor nu am cum ajunge, tot ceea ce contează este gândul pe care îl am în prezent. De gândul din prezent se leagă toată viaţa mea, de gândul din prezent este legată starea mea de sănătate, relaţiile mele, starea mea financiară, mulţumirea sau nemulţumirea profesională. Deoarece gândul produce o emoţie, iar emoţia o acţiune puternică. Acţiunea, şi numai ea, scrie rezultatul vieţii mele.
Ce înseamnă profesional acest ultim deceniu de activitate?
De 12 ani sunt psiholog, nu ştiu dacă este mult sau puţin, nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur sau nu, dar de când am pornit pe acest drum, plin de necunoscut, de emoţii diverse, de stări complexe am învăţat să-mi folosesc mintea la maximum. Sunt al 1.212 psiholog clinician atestat de Colegiul Psihologilor din România. Specialiştii în domeniu afirmă: să fii un profesionist în orice domeniu, trebuie să ai la activ 10.000 de ore în acel domeniu. Am făcut un calcul simplu şi cred că am ajuns la 11.350 de ore, pot să trec la profesionişti, dar mai am un drum anevoios de străbătut până la următoarea etapă.
Practic cu mare drag activitatea de psiholog, fiindcă iubesc această profesie, mai mult decât banii pe care îi obţin practicând-o. Mă conduce la o stare de mulţumire interioară, de împlinire în concordanţă cu scopul meu pe lume, care în mod evident, îmi dă o stare aproape perpetuă de fericire.
Cum putem fi mai fericiţi? Exemplificaţi cu propria persoană.
Fericirea mea se construieşte prin faptele mele, orientate în direcţia slujirii semenilor mei. Dacă doar privesc cerul albastru sau mă uit la frunzele tomnatice aşternute ca un covor la picioarele mele şi simt aceeaşi stare, ea nu durează decât atâta vreme cât sunt acolo. Însă, atunci când fac o faptă bună şi de ea beneficiază cât mai mulţi oameni, pe o perioada cât mai lungă de timp, fericirea pe care o resimt atunci este aproape permanentă. Mulţumirea de sine îmi va umple sufletul şi voi păstra cu mine, mereu, cel mai de preţ bun pe care-l pot obţine în această viaţă: slujirea semenilor, zi de zi!
Am învăţat să am grijă de gândurile mele cu privire la viitorul meu. Învăţ, zi de zi, să-mi controlez mintea, să am echilibrul şi consecvenţa necesară traversării momentelor critice, să controlez informaţiile pe care le las să pătrundă în mintea mea, să controleaz reacţiile şi acţiunile din prezent şi cred ca voi avea un viitor aidoma dorinţelor mele celor mai adânci. Am observat că oamenii sunt ca fierul. Fiinţele umane sunt ca oţelul. Poate oamenii sunt impuri şi slabi. Fiinţele umane sunt cât pot ele de pure şi puternice.
Cum să ne raportăm la provocările vieţii?
Cu toţii avem capacitatea de a ne oţeli, trecând prin forjare, presare şi călire de nenumărate ori. Viaţa aceasta este şi forjă şi presă şi mediu de călire pentru om, dar numai el poate decide dacă doreşte să scape de impurităţi şi să devină o lamă ascuţită de sabie. Pentru cei mai mulţi, a deveni sabie înseamnă a-şi asuma responsabilitatea unei săbii şi a tăia în carne vie, atunci când întâlnesc un oponent; acest lucru este înfricoşător şi de aceea majoritatea acceptă, în continuare, postura de fier impur.
De vrei să devii puternic, acceptă din start procesul de eliminare a impurităţilor şi lasă viaţa să îţi servească lecţiile de care ai nevoie, iar tu străduieşte-te să le înveţi morala, încă de prima dată. Vei constata, pornind pe această cale, că lecţiile vieţii, cu cât sunt mai dure, cu atât elimină din tine mai multe impurităţi, transformându-te în oţel. Şi, cu cât transformarea aceasta este mai rapidă, cu atât valurile şi încercările vieţii vor deveni pentru tine doar simple repere spre cucerirea de sine.
Ei bine, am să continui să fac cu şi mai mare ardoare ceea ce mă împlineşte şi ştiu că pot să ajut omul, aşa cum este el.
Fericirea este uneori în mâinile mele!
