Jocul politic UE-Ucraina-Rusia are deja o miză majoră. Posibilitatea semnării, de către Ucraina, a unui acord de asociere şi de liber schimb, la summitul şefilor de stat şi de guvern a „celor 28” de la Vilnius, în Lituania (28 şi 29 noiembrie), denumit şi Parteneriatul oriental, va fi un semnal. Acelaşi tratament seducător le este rezervat Georgiei şi Republicii Moldova. Armenia a optat deja pentru Uniunea Euroasiatică, proiect strategic al preşedintelui rus, Vladimir Putin. Aşteptate să adere sunt Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîstan, pe lângă Belarus. În actualele circumstanţe, Ucraina ar avea de îndeplinit câteva cerinţe ale UE: în cadrul unei legi cunoscute sub numele de „justiţie selectivă”, Kievul ar trebui să permită exilul în Germania, din motive medicale, a Iuliei Timoşenko, fostul prim-ministru şi opozant al preşedintelui Viktor Ianukovici. Aceasta este în prezent condamnată la şapte ani de detenţie pentru „abuz de putere”, printr-un proces eminamente politic. Luni, miniştrii de Externe ai UE, reuniţi la Bruxelles, au presat autorităţile de la Kiev să facă totul pentru ieşirea din impas şi pentru a rămâne încredinţate de avantajele economice ale apropierii de UE, fără evocarea unei posibile adeziuni. Potrivit Catherinei Ashton, şefa diplomaţiei europene, autorităţile ucrainene au răspuns adecvat la 10 din cele 11 exigenţe europene, printre care legea electorală, democraţia, comerţul şi rolul procurorului general. A 11-a exigenţă este însă determinantă şi se referă la soarta Iuliei Timoşenko. Numai că săptămâna trecută, deputaţii ucraineni nu s-au pus de acord în privinţa eliberării sale. Ei urmau ieri, 19 noiembrie, să înceapă o sesiune de trei zile, cu rezultat incert, în prezenţa a doi comisari europeni, Pat Cox, fostul preşedinte irlandez al Parlamentului de la Strasbourg, şi Alexandre Kwasniewski, fostul preşedinte al Poloniei. Preşedintele ucrainean, Viktor Ianukovici, evocă posibilitatea promulgării unei legi „sub condiţie”, ceea ce ar putea însemna că rivala sa ar urma să execute restul de pedeapsă după tratamentul medical. În plus, ea ar trebui să se angajeze că nu-şi va incita electoratul. „Cei 28” afişează o unitate de faţadă, fără puterea de a ascunde dezbaterile interne. Germania, Olanda, Spania, alături de alte ţări, doresc „măsuri credibile”, cum afirma luni, în Bundestag, cancelarul Angela Merkel. „Ucraina trebuie să îndeplinească toate criteriile necesare dacă doreşte un acord de cooperare”. Polonia, Cehia şi ţările baltice solicită, în schimb, oferirea „unei perspective” Ucrainei. Suedia şi alţii iau în considerare soarta Iuliei Timoşenko, dar pun în balanţă şi interesul strategic al unei apropieri de Kiev. Calculele sunt puţin încurcate şi timp de consultări, până la 28 noiembrie ora 17, la Vilnius, n-ar mai fi suficient. Încât se vorbeşte de amânarea semnării tratatului de pre-aderare, ceea ce n-ar fi altceva decât o încercare de poziţionare şi reconfigurare a forţelor regionale. Un eşec al europenilor ar însemna o victorie a Moscovei. Care în ultimele săptămâni a exercitat presiuni puternice asupra lui Ianukovici pentru a provoca eşecul summitului de la Vilnius. Luni, ministrul ucrainean al Energiei a declarat că a fost încheiat un acord cu Gazprom privind regimul datoriei gaziere a ţării sale. Grupul rus s-a arătat „foarte conciliant” după amânarea votului din parlamentul de la Kiev, privind eliberarea Iuliei Timoşenko. Ucraina joacă în mod clar la cacealma, simţindu-se când o cetate asediată de două forţe prea mari pentru puterile ei, când curtată. Practic, se află între cântecul de sirenă al UE şi balalaica rusă. Moscova are instrumente mai puţine, însă puternice. A spus ce avea de spus. La Kremlin se gândeşte în termeni clasici, rafinaţi, dacă ne-am referi la vocaţia de mari şahişti, însă vine din urmă şi elementul neoliberal. UE vrea o zonă tampon, extinderea pieţei de desfacere, resurse naturale şi umane. Până la urmă, marele capital va decide. Iulia Timoşenko a devenit moneda de schimb. Unii analişti afirmă că bătălia nu e „capul Iuliei”, judecat juridic, ci costul „capului Iuliei”. Rămâne de văzut apoi ce se va întâmpla, la Tbilisi, cu Mihail Saakhasvili&Co şi povestea lor de succes, cărora li se pune în cârcă războiul cu Rusia din 2008. Va avea curaj noua putere de la Tbilisi să-l bage la puşcărie sau va negocia? Ex-premierul Bidzina Ivanişvili vorbea, într-un interviu recent, de eforturile pe care Tbilisi le face pentru rearmonizarea relaţiilor cu Moscova, sub consilierea Elveţiei. Numai că Bidzina a plecat…
