Eurodeputatul Claudiu Manda, liderul PSD Dolj, nu se hazardează de regulă în evaluări, în privinţa cărora are îndoieli. Nu-şi dă cu părerea despre lucruri de care nu are cunoştinţă. Faptul că aduce pe pagina de socializare a PSD Dolj unele precizări în privinţa unor merite –adumbrite- ale lui Marcel Ciolacu, în urma unor discuţii fertile, purtate cu Ursula von der Leyen, nu înseamnă altceva decât o punere corectă în frază a actualului prim-ministru, candidat la alegerile prezidenţiale. Liderul social-democraţilor doljeni opinează că poziţiile de top pentru România în UE, n-au precedent. Şi nu cred că exagerează. Astfel, la Comisia Europeană, România va conduce unul dintre cele mai importante portofolii, prin Roxana Mînzatu (vicepreşedinte executiv pentru oameni, abilităţi şi pregătire) cu un buget de aproape 20% din bugetul UE. În Parlamentul European, România deţine deja două funcţii de vicepreşedinte prin Victor Negrescu şi Nicu Ştefănuţă şi preşedinţia celei mai semnificative comisii, cea pentru dezvoltare regională, prin Dragoş Benea. Enumerând, cu generozitate, toate meritele speciale ale lui Marcel Ciolacu, pe tărâm diplomatic, Claudiu Manda consimte că acesta are un potenţial extraordinar şi mai disponibilităţi de a fi un preşedinte al tuturor românilor. De regulă, liderul social-democraţilor doljeni nu cochetează cu formule străvezii de curtoazie şi are habar de jocurile de culise, din ultimele săptămâni, de la Bruxelles, unde Ursula von der Leyen a redus simultan la tăcere pe toţi cei care se îndoiau cu privire la cine este cu adevărat şef. Că mulţi n-au crezut că este posibil, cum scrie şi Politico, asta este o altă discuţie. Acumularea puterii depline de către Von der Leyen nu mai este o surpriză. A eliminat cu „tandreţe” vocile dizidente, din primul mandat ca preşedinte al Comisiei Europene, încât personalităţi cu contur, adevăraţi tenori, precum francezul Thierry Breton şi olandezul Frans Timmermans au fost trimişi la plimbare. Rupând vechea organigramă, Von der Leyen a spus că eliberează Comisia de „fostele ţevi de aragaz relativ rigide”, făcând instituţia mai puţin ierarhică. Oarecum suspect este faptul că l-a sfidat pe Emmanuel Macron, în picaj vizibil de prestanţă, în plan european, care împreună cu cancelarul german din epocă, Angela Merkel, a făcut-o preşedintă a Comisiei Europene în 2019. Ingratitudinea e… democratică. Ajutată şi de un context favorabil, prin numirea fostului prim-ministru portughez, Antonio Costa, de liderii UE, drept omologul său la Consiliul European, scăpând astfel de Charles Michel, Ursula von der Leyen va avea nevoie acum doar de Parlamentul European, aşa că trebuie să ţină liderii europeni şi ambasadorii lor la Bruxelles, cât mai aproape. Sigur, ţările baltice, au obţinut portofolii cheie, în cea de a doua comisie Von der Leyen, prin Kaja Kallas, noul şef al politicii externe, succesoarea lui Josep Borrell şi lituanianul Andrius Kubilius, pregătit pentru funcţia de comisar pentru apărare şi securitate (portofoliu nou), graţie relevantei politici sporite a regiunii, după invadarea Ucrainei. Să reamintim că vicepremierul spaniol Tereza Ribera, susţinută de premierul Pedro Sanchez, a obţinut funcţia de vicepreşedinte executiv pentru tranziţie curată, justă şi competitivă, responsabilă pentru coordonarea politicii de concurenţă a blocului. Este greu de spus, dacă Marcel Ciolacu putea obţine mai mult, decât a obţinut, fiindcă în egală măsură putea obţine… şi mai puţin, în discuţiile cu Ursula von der Leyen, aflată pe val, care ar putea crede despre sine, în somn, că este regina Europei.
