Bucuria netemperată a lui Ludovic Orban

Ludovic Orban, liderul liberalilor, s-a arătat ieri de-a dreptul deplin satisfăcut, la votul din COREPER, pentru Laura Codruţa Koveşi, considerând votul ambasadorilor statelor la UE, drept „o imensă victorie” pentru România, la care a contribuit decisiv preşedintele Klaus Iohannis, alături de lideri şi europarlamantari PNL. Şi are deplină dreptate. A fost un vot eminamente politic, obţinut prein negocieri, pentru Laura Codruţa Koveşi, atât de „distantă”, de-a lungul timpului, faţă de oamenii politici. Ludovic Orban ne-a mai spus, prin mesajul său, că partidul pe care îl conduce, membru PPE, a folosit toate pârghiile de influenţă pentru a obţine acest rezultat, reuşind să determine schimbări de poziţie, în rândul ţărilor care iniţial nu au votat pentru Laura Codruţa Koveşi. Starea de cvasi-exaltare a lui Ludovic Orban, în măsura în care este autentică şi nu mimată, rămâne de neînţeles, mai ales că introducând şi ingredientele nelipsite, în mesajul său, cum că „guvernul Dăncilă a militat împotriva candidatului român, printr-o campanie agresivă şi toxică de fake-news”, îl face şi necredibil. Că premierul Viorica Dăncilă a declarat răspicat că guvernul pe care îl conduce nu susţine candidatura Laurei Codruţa Koveşi la şefia EPPO este o realitate, dar a argumentat cu decenţă: din cauza unor probleme pe care le are –momentan- la Secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), pe care trebuie să şi le lămurească. Este cercetată pentru abuz în serviciu, mărturie mincinoasă şi luare de mită, în dosarul privind extrădarea lui Nicolae Popa, condamnat în dosarul FNI, şi pentru complicitate la represiune nedreaptă, grup infracţional şi complicitate la cercetare abuzivă, într-un dosar disjuns din cel care îi vizează pe procurorii Mircea Negulescu şi Lucian Onea. Pe cale logică vine întrebarea: are sau nu are Laura Codruţa Koveşi probleme, deloc lămurite, la SIIJ? Sigur decât să acceptăm un răspuns pozitiv, mai bine milităm pentru desfiinţarea SIIJ. Nu sunt convins că Ludovic Orban are logică, în bucuria sa deloc temperată. Dar vrea să aibă? Suntem în faţa unei situaţii de-a dreptul paradoxale. Pe de o parte faptul că un român este aproape de a accede într-o demnitate europeană, este adevărat într-un context politic destul de confuz, ar merita salutat, iar pe de altă parte repectiva desemnare este una, departe de rigorile morale presupuse, întrucât a fost demisă din funcţia de conducere deţinută la DNA. În urma unui întreg scandat. Ţopăiala lui Ludovic Orban este una circumscrisă interesului politic. Şi nimic mai mult. Mai ales că ea se produce într-un moment în care România unora se află în război cu România celorlalţi. Adică ne putem, fiecare, prin luciditate, echilibru şi măsură, exprima sentimentele. Dar Ludovic Orban adaugă o tuşă politică: „În acelaşi timp este o palmă imensă primită de guvernul Dăncilă, din partea statelor europene. Mesajul transmis guvernului PSD este că poziţiile pe care le adoptă nu sunt luate în seamă, nu sunt în concordanţă cu abordările europene”. Se poate zâmbi, la un asemenea raţionament. Să mergem mai departe. Cum Parlamentul European deja o susţinea pe Laura Codruţa Koveşi pentru această poziţie de procuror şef european, acum există şi acceptul Consiliului Uniunii Europene. Pasul următor va fi votul în plenul Parlamentului European, care este de fapt o formalitate. EPPO urmează să fie un organism independent al UE, având autoritatea de a invesiga şi a urmării în justiţie fraudele îndreptate împotriva UE şi alte infracţiuni care îi afectează interesele. Patriotismul de paradă al lui Ludovic Orban te lasă rece, fiindcă viaţa bate filmul. Îngrijorător este faptul că democraţia europeană funcţionează, nu rareori de-a îndoaselea. Desemnarea Laurei Codruţa Coveşi la şefia EPPO a dobândit o miză, ieşită din comun, din raţiuni inexplicabile: acum ne-am lămurit. Omul de rând, care n-are treabă cu politica, ce să creadă: dreptate au cei din Parlamentul European sau cei de acasă, care, prin media, l-au bombardat cu informaţii despre unele fapte, deloc insignifiante, ale fostei şefe DNA?