Copila care punea mereu întrebări incomode, mereu curioasă de tot ce mișcă a ajuns la facultate. A ajuns să facă ce a visat cu toate că descurajările nu au întârziat să apară. Mereu am fost urmărită de ideea că mass-media promovează non-valori sau, în schimbul unui preț bun, ascunde detalii compromițătoare. Astfel că nu poţi să nu te îmtrebi ce mai înseamnă în zilele noastre presa? Imaginea publică? De ce presa închide ochii? Sau de ce se uită acolo unde nu e nimic? Explicația se află în mâinile jurnaliștilor care își iau în serios meseria: cu bune și cu rele. Are sau nu presa temele bine făcute? Cu atât mai mult m-a surprins şi bucurat subiectul de argumentaţie de la Bacaluareat de anul acesta: contribuie sau nu mass-media la crearea imaginii publice a unei persoane. Este imaginea un produs al presei? Ce aşteptări şi ce oferte avem? Ce cred şi ce au scris elevii care tocmai au depășit examenul maturității? Ce cred şi ce ar fi scris jurnaliştii la un astfel de subiect? Cătălin Tolontan, Răzvan Luțac, Diana Meseșan, Maria Mitrică și Delia Marinescu şi-au rupt din timp şi mi-au făcut jocul de-a presa la bac.
„Mass- media pe cont propriu nu are putere.”
Andrei P. (Colegiul Național „I.L Caragiale”, București): Am scris despre cum mass-media contribuie clar la crearea imaginii publice a unei persoane și despre puterea presei în special care e numită a patra putere în stat tocmai pentru că poate să formeze opinii prin modul în care aleg jurnaliștii să prezinte realitatea. M-am axat pe faptul că perspectiva din care sunt abordate reportajele/știrile/materialele de investigații pot să demonizeze personaje sau să creeze eroi. E o discuție mult mai complicată. Mass-media pe cont propriu nu are putere. Totul depinde de context, de credințele oamenilor, de modul în care prezinți informația. E mult mai nuanțat. Poate răsturna situații în condiții excepționale, dar și aici e discutabil. Teoretic, mass-media/presa trebuie să informeze și apoi depinde de cum reacționează societatea. În final da, aş putea spune că mass-media e un pion, dar nu poate răsturna situații de una singură. Nu e un fenomen liniar, sunt mii de factori.”
Antonia Rădoi (Liceul Tehnologic „P.Poenaru”, Bălcești): Ușor accesibil având în vedere că suntem înconjurați de mass-media și în jurul nostru sunt numai exemple de imagini create special de presă cu un anumit scop, în special pentru rating. Personal, mi-a plăcut, vreau să mă înscriu la Facultatea de Jurnalism, deci am avut despre ce sa scriu. Am luat exemple din jurul meu de zi cu zi, ce văd la televizor, pe internet, în ziare, cum sunt promovate unele persoane sau povești care nu au o importanţă adevărată, doar pentru a scoate bani. A fost un subiect ușor în ideea în care oricine cred că putea scrie ceva şi i-a făcut pe elevi sa-și spunăpărerea cu adevărat pe această temă, fără impunerea unei anumite păreri in textul suport.Sper ca și în anii viitori sa fie subiecte la fel de accesibile și care să te motiveze să scrii cât mai mult despre ce crezi.
Nicoleta Mandache (Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, Caracal): Tema abordată a fost foarte accesibilă pentru toți elevii, a inclus o „problemă” cu care ne întâlnim zi de zi: influența pe care mass media o are asupra imaginii publice a unei persoane. Părerea pe care mi-am exprimat-o a conținut atât argumente pro, cât și contra. Am considerat că mass-media este într-o continuă dezvoltare, însă ea influențează într-o mică măsură imaginea noastră publică, raportându-mă atât la textul suport cât și la experiența personală. Imaginea publică, din punctul meu de vedere, este influențată de realizările noastre de-a lungul vieții, de meseria pe care o practicăm, de caracterul și comportamentul de care dăm dovadă în fața societății. Aceste acțiuni determină conturarea unei păreri despre fiecare. Și mass-media poate influența imaginea noastră publică, atât pozitiv cât și negativ, deoarece oamenii sunt tot mai mult influențați de ceea ce oferă mediul on-line, însă aceste informații nu reflectă întotdeauna personalitatea.
„României îi lipsește o platformă școlară de educație mediatică”
Ioan Coroamă (Liceul Tehnologic „Vasile Alecsandri”, Iași): Într-o anumită măsură consider de apreciat inițiativa Ministerului Educației și Cercetării de a oferi elevilor spre dezbatere un subiect cu deschidere către o problematică socială de actualitate, subiect ce evadează din granițele câmpului literar, devenind mai curând un exercițiu de afirmare a unei atitudini civice. Problema personală pe care o am cu un astfel de subiect este că se vrea a fi o rezolvare a unor carențe ale sistemului educațional românesc, precum stagnarea culturală sau lipsa de sincronizare cu mentalitățile progresiste ale unor spații vestice (România având mari probleme atât în ceea privește rata abandonului școlar, discrepanțele educaționale dintre mediul rural și cel urban sau gradul de conștiință și implicare politică a tinerilor). României îi lipsește o platformă școlară de educație mediatică, ce ar avea scopul de a-i face pe tineri să capete o conștiință civică, astfel încât aceștia să dezvolte mai multă acuitate în a detecta manipularea culturală/ideologică la care sunt expuși zilnic, prin contactul cu mijloacele mass-media. Un astfel de subiect ar avea un impact răsunător asupra dezvoltării elevilor dacă apariția lui ar fi susținută și de un context prestabilit cu care aceștia să fie familiarizați. Degeaba dorim ca un adolescent să construiască argumente asupra rolului mass-mediei în societate, dacă acesta nici măcar nu consideră această problemă ca fiind una de interes personal, poziție a indiferenței și pasivității, ce permite existența și proliferarea unor discursuri și fenomene corupte/ilicite/imorale încă din rândul celor mai tinere categorii ale societății.
Alexandra Bădin (Liceul Tehnologic, Turceni): Textul argumentativ a avut o temă destul de bună având în vedere influența mass mediei asupra noastră. A fost destul de ușor de abordat, mai ales ca aveam atâtea exemple din societatea în care trăim. Cum ar fi emisiunile televizate care ilustrează minciuni sub formă de adevăr sau chiar oamenii politici cărora li se formează anumite imagini pentru a-i ridica în ochii lumii, urmând ca mai apoi să se dovedească a fi contrariul. Cred ca oricine putea aduce argumente pe tema asta și să le susțină, chiar dacă nu erau însoțite de exemple.
Bogdan Ciopîc (Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, Caracal): Am adus în discuție orice aspect al acestei teme,pentru că este o foarte ofertantă din care fiecare am fi putut realiza o scurtă transpunere a propriei noastre viziuni despre influența pe care o are mass-media asupra noastră. Am expus diferite argumente cu privire la modalitatea prin care lumea virtuală ne influențează, argumente bazate fie pe faptul că mass-media poate avea atât efecte negative cât și efecte pozitive. Am vrut să surprind esența temei, dar și să ofer o parte din experiența mea cu mass-media,care a fost și este o experiență pe de o parte benefică,pentru că descopăr lucruri noi, iar pe de altă parte o experiență ușor dură manifestată asupra propriei persoane, deoarece au existat și există momente în care atacul la propria persoană, discriminările, injuriile și alte aspecte referitoare la ordin fizic și psihic al unei persoane, nu încetează să apară. Mass-media,pentru mine,contribuie la dezvoltarea imaginii fiecăruia dintre noi,deoarece întotdeauna vom avea ceva de învățat din mediul virtual,întotdeauna vor exista dileme pe care le vom desluși aici,întotdeauna vor exista opinii diferite în lume și nu în ultimul rând,întotdeauna vom fi văzuți diferit de către oameni din perspective diferite.
„…Un alint toxic”
Cătălin Tolontan (jurnalist Gazeta sporturilor și Libertatea): Mitul că media construiește imaginea publică a persoanelor a fost cultivat, de decenii, nu doar în România, dar acum mă voi referi la România. În realitate, jurnalismul nu are nici ca misiune și, cred eu, nici ca efect semnificativ determinarea imaginii publice a cuiva. Și de ce a fost atunci cultivat acest mit? Pentru ca anumiți patroni de presă, șefi de redacții sau chiar jurnaliști să aibă senzația că fac mai mult decât fac. Să considere, cum s-a și declarat de fapt, că „noi punem președinții de țară”, „noi influențăm alegerile”. După opinia mea, genul acesta de premiza este un alint toxic. Un alint pentru că nu e real și toxic pentru că dă politicienilor, oamenilor de afaceri și altor decidenți sentimentul că ei depind de presă mai mult decât e cazul. Presa se ocupă cu informații, nu cu reputații și e o iluzie să crezi că în peisajul acesta media nonpolar, în care nimeni nu deține, din fericire, monopolul, cineva influențează decisiv viața unei comunități. Rolul presei e să dea oamenilor cunoștințele pe baza cărora ei să ia decizii informate ca să se poată autoguverna, și nu are rolul de a guverna.
„Când presa e corectă, imaginea se păstrează.”
Răzvan Luțac (Jurnalist Gazeta sporturilor și Libertatea):Imaginea și-o face fiecare persoană în parte. Presa ar trebui să fie doar oglinda aia mare, magnifierul care îți prezintă imaginea și celor care nu te văd în retrovizoarele mici. Când presa e corectă, imaginea se păstrează, rolul nefiind de creator de imagine, ci poate de distribuitor. E ca în cazul lanternei îndreptate spre comoara găsită într-un beci. Poți spune că ea a descoperit comoara, dar, sincer, a fost doar instrumentul care a făcut puțină lumină. Ok, există și derapaje. În general, surprinzător, în sens pozitiv – așa-zisele „spălături” pentru persoane cu trecut dubios. Aici, însă, nu vorbim de uz corect al presei, ci doar de un PR – și acela murdar – care deformează imaginea. Da, pare ciudat, imaginea poate fi deformată și-n bine.
Şi un studiu de caz
Diana Meseșan (jurnalist Libertatea): La final de iunie, a apărut pe Facebook un video în care oamenii erau îndemnați să își dea masca jos, ca să poată respira liberi. „Conceptul” îi aparține unui bărbat pe nume Cezar Ionașcu, care are peste 27.000 de followerși (urmăritori, n.r.) pe Facebook. Ionașcu oferă consultanță vestimentară, a ajutat la deschiderea unor magazine de haine de lux și ține traininguri despre masculinitate.Îndemnul său contravine indicațiilor Organizației Mondiale a Sănătății sau ale autorităților naționale, care recomandă purtarea măștii pentru a preveni răspândirea coronavirusului. Cu toate acestea, sau poate tocmai prin acest caracter anti-autoritate, video-ul a prins foarte bine în anumite cercuri. A strâns 1,5 milioane vizualizări în mai puțin de o săptămână. Interesant e de observat ce contribuție a avut mass-media în validarea și gonflarea imaginii publice a lui Cezar Ionașcu în ultimii ani. În 2018, TVR 1 l-a invitat să vorbească despre „informație și manipulare.” (Cezar Ionașcu, n.r.) construiește imagine. Aceasta înseamnă și un joc subtil cu informația”, a explicat prezentatoarea Monica Ghiurco la începutul emisiunii. Televiziunea publică l-a invitat să își dea cu părerea pe ceva ce nu era „aria lui de expertiză”. Adică, a validat ideea că Cezar Ionașcu își poate da cu părerea pe orice. De aici și până la a te simți îndreptățit să îți dai cu părerea pe chestiuni de sănătate publică, nu e mare distanță. Digi24, Antena3 l-au chemat să își dea cu părerea despre vestimentația politicienilor. „Pentru mine, Vladimir Putin este un exemplu suprem a ceea ce înseamnă comunicare. Nimeni nu a făcut o campanie de imagine atât de concludentă, atât de consistentă cum a făcut-o Vladimir Putin”, a spus Cezar Ionașcu la Antena3. Prezentatoarea l-a ascultat fascinată cum Cezar Ionașcu a ridicat în slăvi un dictator. Nu l-a chestionat nicio clipă. Ziarul Financiar a livrat imaginea consultantului bogat, care are afaceri de aproape 750.000 euro, dar care plănuiește să ajungă la o cifră de afaceri de 2,5 milioane euro. Nu ne explică însă de unde sunt cifrele respective, ci ne dă un citat al lui Cezar Ionașcu ca sursa a informației. Ceea ce înseamnă că a fost lăsat să se laude despre câți bani face el.
În toate aceste exemple, vedem o presă care pune umărul la a crea mitul unui român elegant și bogat, care își poate da cu părerea despre orice, poate să laude un dictator, fără a fi sancționat.”
„Ne place sau nu, şi presa are o contribuţie importantă în ceea ce priveşte „marfa politică” care se livrează pe piață”.
Maria Mitrică (Jurnalist Agerpres): Alegerea acestui subiect pentru examenul de Bacalaureat mi se pare o idee foarte inspirată din partea profesorului care a venit cu propunerea, din câteva motive. În primul rând, este o temă de actualitate a societăţii contemporane. În al doilea rând, Bacalaureatul este şi un examen de maturitate la care absolventul de liceu trebuie să dovedească nu doar că a acumulat cunoştinţe, că este capabil de conexiuni şi argumentări, ci şi că este racordat la lumea în care trăieşte şi pregătit să îşi exercite drepturile şi să-şi îndeplinească obligaţiile de cetăţean. La 18 ani, când termină de regulă liceul, tânărul merge pentru prima dată în viaţă să voteze, moment pentru care se presupune că trebuie să se pregătească. Şi fie că ne place sau nu, şi presa are o contribuţie importantă în ceea ce priveşte „marfa politică” care se livrează pe piaţă, iar imaginea publică este esenţială pentru un om politic care candidează. În al treilea rând, aşa cum este adusă la cunoştinţa tinerilor tema „fake news”, la fel ar trebui să li se prezinte şi subiectul „imagine publică favorabilă”, construită pe informaţii mai mult sau puţin adevărate versus imagine deformată intenţionat, pentru a servi unor interese.
Cerinţele subiectului au fost clar formulate şi cred că i-au dat candidatului posibilitatea de alegere a unghiului de abordare, cu condiţia să-şi argumenteze punctul de vedere. Cum aş fi abordat eu acest subiect? În primul rând aş fi ţinut cont de toate cerinţele, pentru a obţine punctajul acordat. Apoi aş fi descris pe scurt un „model” promovat de televiziunile din România: cine şi de ce îl invită în studiouri?,pe ce teme îi solicită punctul de vedere şi de ce?; dacă are expertiză în domeniul în care îşi dă cu părerea?, cât de cunoscut ar fi fost dacă nu ar fi fost atât de promovat de presă? etc. Şi poate aş fi făcut şi o comparaţie între personajul din text – G.Călinescu, care îşi crease imagine apublică înainte de a apărea la televizor şi cel ales de mine. ”
„Comod sau mai convenabil”
Delia Marinescu (Jurnalist Scena 9): Cred că jurnaliștii și-au făcut treaba atunci când au publicat investigația despre afacerile lui Dan Barna, deși urmau alegerile prezidențiale și el era unul din personajele favorite sau când, la moartea jucătorului de baschet KobeBryant au vorbit și despre acuzația de viol pe care acesta o primise în 2003 de la o tânără de 19 ani. Cred că jurnaliștii nu și-au făcut treaba în multe situații în care au omis căutarea nuanțelor și au ales fie să glorifice, fie să demonizeze pe cineva, doar pentru că era mai comod sau mai convenabil. Sigur că asta se poate întâmpla frecvent din lipsă de timp, resurse sau curaj, însă ideal ar fi măcar să încercăm.
Poate ar prinde bine ca în fiecare an la Bacalaureat să existe subiecte care să se refere la opinia elevilor, însă la pachet cu libertatea de a se exprima fără frica depunctării. Conectorii standard folosiți în argumentări ajung să le rezume opiniile la câteva expresii memorate în anii de școală care nu exprimă deloc părerea lor. Și totul pentru că „în concluzie” așa este corect, ne mulțumim cu aceleași reguli de multe ori neasimilate, neînţelese. De aici, poate, și încrederea oarbă în conținutul oferit de media.
KARINA ANICA, studentă, Jurnalism, Universitatea din Craiova
