În data de 19 iulie, Comisia a decis să trimită scrisori de punere în întârziere către 17 state membre, solicitându-le să transpună integral în legislația națională primul act din legislația UE privind securitatea cibernetică. Această decizie vizează următoarele state membre: Austria, Bulgaria, Belgia, Croația, Danemarca, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia,România și Spania.
Obiectivul Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice este de a obține un nivel ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întreaga UE, prin dezvoltarea capacităților naționale în domeniul securității cibernetice, prin sporirea cooperării la nivelul UE și prin impunerea obligativității raportării incidentelor de către operatorii de servicii esențiale și de către furnizorii de servicii digitale.
Statele membre trebuiau să transpună Directiva NIS în legislațiile naționale până în data de 9 mai 2018, întrucât aceasta a intrat în vigoare în august 2016. Până în prezent, 11 state membre au notificat Comisiei Europene transpunerea integrală a directivei și sunt în curs de verificare a transpunerii pentru a confirma transpunerea integrală. Celelalte state membre au la dispoziție două luni pentru a răspunde la scrisoarea de punere în întârziere trimisă de Comisie; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.
Context
Prin pachetul său lunar de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia Europeană („Comisia”) urmărește acționarea în justiție a statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare și domenii de politici ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislației UE în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor.
Principalele decizii adoptate de Comisia Europeană în luna iulie includ 146 de scrisori de punere în întârziereîn ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de stat membru, 14 avize motivate și 16 trimiteri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totodată, Comisia închide 80 de cazuri în care diferendele cu statele membre în cauză au fost soluționate fără a fi necesară continuarea procedurii.
