Întâlnirea de peste două ore a preşedintelui rus Vladimir Putin cu reprezentanţii unor agenţii de ştiri străine, în marja Forumului Economic Internaţional de la Sankt Petersburg, a prilejuit o serie de semnale, mai mult sau mai puţin credibile, ale liderului de la Kremlin. Care se ştie nu evită întâlnirile cu angajaţii agenţiilor de presă din ţările asiatice, CSI, chiar, din state „neprietenoase”, răspunzând „substanţial şi sincer”, la întrebările puse. Putin a făcut referiri la cooperarea economică, afirmând că se opune restricţiilor comerciale, a mai spus că partea rusă nu va permite nimănui să-i fie încălcată securitatea ţării şi a folosit exemplul situaţiei din jurul Ucrainei. Despre escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu a spus că este posibil să se găsească o soluţie, în ciuda dificultăţilor, exprimându-şi chiar disponibilitatea pentru un rol de mediere, evident primit cu răceală în cancelariile europene. Nelipsitele acuzaţii la adresa europenilor au făcut parte din meniu. A avut cuvinte calde pentru Donald Trump, „om de afaceri fiind calculează totul”. În fine, reînarmarea NATO nu reprezintă „o ameninţare” pentru Rusia, deoarece ţara are „capacităţi de apărare” necesare pentru a face faţă, după mai bine de 3 ani de conflict. Criza ucrainiană, aşa cum este ea văzută de Vladimir Putin, va continua. Moscova doreşte să pună capăt conflictului cât mai repede posibil, de preferinţă pe cale paşnică. Asta la nivel declarativ. Potrivit liderului de la Kremlin pierderile Ucrainei pe câmpul de luptă depăşesc nivelul de mobilizare din ţară. Semnalul de atenţionare al lui Putin a fost următorul: Kievul trebuie să se grăbească, pentru a se ajunge la un acord cu Moscova, înainte ca situaţia părţii ucrainiene să se înrăutăţească şi mai mult. Nimic nou faţă de ceea ce ştiam: Crimeea, Donbasul şi Novorossiya au revenit Rusiei, la solicitarea populaţiei din aceste regiuni. Putin a mai spus, de fapt a reiterat, că Doneţkul şi Luganskul nu erau obligate să ceară „permisiunea autorităţilor centrale” în demersul lor, deoarece exista „o decizie a Curţii Internaţionale de Justiţie, privind un precedent creat”. Restabilirea canalelor de dialog dintre Kremlin şi Casa Albă permite conversaţii curente între cei doi preşedinţi, care sunt doar vârful iceberg-ului. Fiindcă există comunicări între Departamentul de Stat şi ministerul rus de Externe, precum şi între consilierii prezidenţiali, trimişii speciali şi… alte agenţii, cum declara purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peşkov. Mai nou însă Departamentul de Stat a cerut amânarea unei programate runde de discuţii, privind restabilirea relaţiilor diplomatice, care trebuia să aibă loc la Moscova. Rămâne de văzut dacă această sincopă marchează o pauză temporară sau de adâncime. Un lucru este sigur: negocierile au rămas literă moartă. Războiul din Ucraina şi conflictul israeliano-iranian nu sunt crize separate, ci fronturi interconectate într-un război fragmentat, care opune SUA unei alianţe de facto a Rusiei, Iranului şi Chinei. O eroare majoră de calcul trebuie corectată: Donald Trump a crezut că recunoaşterea câştigurilor teritoriale ale Rusiei ar fi suficientă pentru încheierea conflictului. Însă, din perspectiva Moscovei, războiul nu a fost niciodată doar despre Ucraina. Cererile Moscovei includ o nouă arhitectură europeană de securitate, limite ale extinderii NATO şi recunoaşterea unei ordini mondiale multipolare, în care se instalează o nouă arhitectură globală bazată pe securitate indivizibilă şi egalitate suverană. În acest context apelul lui Donald Trump pentru un armistiţiu imediat a eşuat. Şi ambele părţi s-au văzut potenţate într-un ciclu toxic de escaladare. Dar s-a diminuat susţinerea americană şi ajutorul european este chemat să umple golul, întrucât o potenţială prăbuşire a Kievului rămâne deschisă. Neîncrederea reciprocă este însă atât de mare, încât orice acord de pace ar fi fragil şi susceptibil de a fi răsturnat. Este probabil ca Rusia să menţină o poziţie militară puternică în regiune, ca răspuns la reînarmarea europeană şi retorica agresivă. Izbucnirea conflictului dintre Israel şi Iran adânceşte liniile de demarcaţie geo-politică aflate în curs de lărgire. Dacă SUA îşi intensifică campania împotriva Iranului riscă să declanşeze un război regional mai amplu. Ameninţarea lui Trump contra Iranului este văzută, de fapt, ca o parte a unui plan contra Chinei. Rusia şi China au condamndat ferm atacurile israeliene contra Iranului. La recentul G7 din Canada reprezentanţii ţărilor membre au încercat să maximalizeze presiunea asupra Rusiei, după ce Donald Trump îşi exprimase răceala în faţa înăspririi sancţiunilor. Aparenţele conduc, în cel mai tonic optimism, către un nou război rece, care nu se ştie ce ne mai rezervă.
