Rastul nu e, indiscutabil, singurul loc din ţară, unde s-au întâmplat mari minuni, privind aplicarea legilor fondului funciar, eclipsând până şi minunea de la Maglavit. De 20 de ani, cum spuneam şi într-un articol anterior, Consiliul Local Rast se judecă prin instanţe, cu cei care şi-au însuşit necuvenit suprafaţa de 368 hectare de teren arabil, bineînţeles în extravilan. De unde începe filmul? La 30 martie 1977, prin decizia nr. 72 a Consiliului Popular al judeţului Dolj, se transmitea din administrarea Întreprinderii pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor Dolj, în administrarea –să reţinem termenul- Întreprinderii Plafar Craiova, terenul arabil în suprafaţă de 368 hectare, aflat pe teritoriul comunei Rast, destinat culturii plantelor medicinale. Întreprinderea pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor Dolj şi Secţia control, administraţie locală de stat şi secretariatul Consiliului Popular judeţean urmau să ducă la îndeplinire decizia semnată de preşedintele instituţiei, Petre Preoteasa, care era şi prim-secretarul de partid al judeţului. Administraţia publică locală de stat de la vremea respectivă opera cu termeni juridici adecvaţi: „transmiterea din administrarea(…) în administrarea(…)”. Detaliu esenţial. Terenul în discuţie aparţinea fără discuţie răstenilor. După 1990, chiar dacă prin hotărârea de guvern 143/1999 s-a reînfiinţat societatea naţională Plafar SA, având ca scop îndeplinirea strategiei naţionale privind exploatarea plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană şi cultivată trebuia să-şi rezolve, în spiritul legilor în vigoare, şi problema terenilor pe care anterior le administrase. Şi, prin artificii, a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6076, emis de ministerul Industriei şi Comerţului, în baza Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a H.G. 834/1990 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat. Forţând lucrurile, în bulibăşala vremurilor, şi-a revendicat dreptul şi asupra unui teren agricol din comuna Rast în suprafaţă de 3.618.100 mp. Exprimarea în metri pătraţi, specifică terenului intravilan, avea menirea să ascundă realitatea: că terenul respectiv era în extravilan. Prin sentinţa civilă a Judecătoriei Băileşti, rămasă definitivă, la 30 mai 2013, data la care s-a respins acţiunea în revendicare imobiliară formulată de comuna Rast în contradictoriu cu SN Plafar SA, lucrurile au luat o întorsătură ciudată. În sensul că SN Plafar SA s-a considerat „împroprietărită” în extravilan, deşi H.G. 834/1991 avea ca obiect atestarea dreptului de proprietate pentru incinte, curţii, construcţii-sedii şi nu terenuri agricole în extravilan. Însăşi criteriile privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, publicate în Monitorul Oficial al României făceau trimitere expresă la aşa ceva. Filmul acţiunilor în justiţie este descumpănitor: SN Plafar SA în calitate de arendator reprezentată de Florian Simion a arendat prin contractul 681/25 aprilie 2014, reînnoit an de an, suprafaţa de 361,81 hectare teren agricol, repetăm în extravilanul localităţii, SC Boc SRL, al cărui administrator este numitul Constantin Boboc, prevalându-se de incidenţa efectelor sentinţei civile 3025/2012 pronunţată de Judecătoria Băileşti, deşi prin această hotărâre nu s-a atribuit un drept de proprietate SN Plafar SA cu privire la suprafaţa de 361,81 hectare. Suprafaţă aflată în extravilanul UAT comuna Rast, „însuşită” prin fraudă, fără a exista acte justificative privind deţinerea acestei suprafeţe în proprietate, dat fiind faptul că anterior anului 1990 l-a avut în administrare/folosinţă. După ce prin decizia civilă nr. 1922/2019 a Tribunalului Dolj prin care s-a admis apelul formulat de Consiliul Local Rast, împotriva sentinţei civile 218/2019 a Judecătoriei Băileşti, dispunându-se anularea H.C.J. 77/28 februarie 2018, a Comisiei judeţene de fond funciar, prin care fusese respinsă solicitarea Consiliului Local Rast, prin sentinţa nr. 239/2020 a Curţii de Apel Craiova –Secţia contencios administrativ şi fiscal-, întrucât pârâta SC Plafar SA a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, lucrurile s-au încurcat şi mai mult. Ca atare, aşa cum se precizează într-o acţiune de recurs, la ÎCCJ, împotriva sentinţei civile 239/2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, noul primar al comunei Rast, Cătălin Ciprian Arnăutu menţionează că nu există nicio justificare legală sau o probă directă care să combată apărarea recurentei-reclamante UAT comuna Rast, potrivit căreia intimata pârâtă SN Plafar SA şi-a însuşit prin fraudă, fără a avea acte justificative privind deţinerea acestei suprafeţe în proprietate, dat fiind că anterior anului 1990 a avut în administrare/folosinţă 3.681.100 mp în extravilanul comunei. Prin eludarea prevederilor Legii 15/1990, SN Plafar a transformat dreptul de administrare în drept de folosinţă, urmare a unei interpretări bizare a procedurii dispuse de H.G. 834/1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 20 decembrie 1991. Aşadar, filmul continuă. Plafar SA Craiova nu a obţinut carte funciară pentru niciun metru de teren la Rast, şi cu toate acestea suprafaţa în discuţie este lucrată şi exploatată de arendaşul SC Boboc SRL, în timp ce pe acelaşi amplasament Primăria Rast deţine acte de proprietate cu cărţi funciare în regulă. Când se va încheia toată povestea este hazardat de estimat.
