ŞATRA, ORIGINI, VALORI

0
148

Laie Chioru – bată-l Domnu’- 

El nu vede toate cele; 

Ştie două din laută: 

Una-i dor şi una-i jele. 

Când de dor ne zice Laie, 

Tremură cupa pe masă; 

Când de jale cântă Laie, 

Zboară cupa pe fereastră. 

Cântece, de: O.Goga, Budapesta, 1 mai 1903 

celibidachePentru astăzi mă voi opri la câteva nume. De personalităţi. Pentru a arăta că până la urmă nu culoarea pielii sau religia, ori convingerile politice sunt cele care contează cel mai mult în viaţă, ci educaţia, cultura şi valoarea intrinsecă a omului. Lumea este plină de artişti. Actori, cântăreţi. Unii, uriaşi, monştri sacri. Pe care îi ştim de pe marile şi micile ecrane sau din sălile de spectacol. Câtă lume ştie, bunăoară, ca marele dirijor de talie mondială, Sergiu Celibidache era ţigan la origine?

Câtă lume ştie ca inegalabilul George Enescu s-a inspirat în monumentalele sale opere din lăutaria clasica, aceea cantata de tiganii de odinioara? Cati iubitori de teatru si film nu se inchina si azi in fata personalitatii lui Jean Constantin?

 Venind mai în zilele noastre, câţi oameni nu sunt cuprinşi de muzica interpretată de câtre Costel Busuioc şi câţi nu sunt încântaţi de interpretările artistice care poarta semnatură lui Damian Draghici? Câţi tineri nu îl au ca model pe celebrul Connect-r?

 enescuYul Brynner! Un nume strălucitor de la Hollywood, al marilor ecrane. Un adevarat “icon” al celebrităţilor a căror personalitate s-a regăsit într-un talent inimaginabil de mare, dar şi în look-ul sau, ras pe cap? Roluri memorabile, iubiri ca in poveşti, replici care rămân în timp.

Da, Yul Brynner era ţigan la origine. Yuli Borisovich Bryner era numele sau din acte. Din Rusia, de la Vladivostok. Atât de mândru a fost mereu de originea sa, încât niciodată nu a ascuns de unde se trage, cine îi sunt strămoşii. Ba chiar, într-o vreme, a fost şi Preşedintele Uniunii Internaţionale a Ţiganilor, o postura care l-a onorat şi pe care a onorat-o.

Cum toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu, tot aşa, ar trebui să fim egali în faţa şanselor pe care societatea ni le oferă. În funcţie de cultura pe care o avem, de educaţie, de talent. Nu trebuie să existe prejudecăţi, mai ales în lumea artistică, atunci când este descoperită o valoare. O valoare trebuie slefuită şi promovată. Un patrimoniu cultural se creează pe piedestalul valorilor. Nu pe rasism, nu pe prejudecăţi, nu pe apartenenţa la o etnie sau alta.

Unde există seriozitate, cu siguranţă există şi performanţă, dacă există şi măcar un minim de recunoaştere şi de susţinere. În străinătate s-a putut şi sita a cernut valorile, care astăzi sunt nestemate pe firmamentul culturii universal. Şi în România merge, dar mai greu. Stau şi mă întreb: oare, după o premieră filmului Cei şapte magnifici, în Statele Unite ale Americii, câţi l-or fi aplaudat pe marele Yul şi câţi or fi zis despre el – “ia uite şi la ţiganul ăsta…”

Romeo Tiberiade,

Preşedintele Centrului Zonal Sud-Vest Oltenia al Partidei Romilor PRO EUROPA