Colegiul Naţional „Carol I”: 1826-2017

0
1259

Instituţie de învăţământ preuniversitar cu ve­chi­me şi o valoroasă tradiţie, Colegiul Na­ţional „CAROL I” din mândra Cetate a Băniei a luat fiinţă în anul 1826, în „plină” primăvară – anotimp care, an de an, ne împodobeşte pomii cu fluturi albi; când lalele le cântă, la chemarea soarelui, iar castanii, pe bulevarde, îşi aprind felinare albe, când „privighetoarea cântă, iar liliacul e-nflorit”, cum a spus-o, cândva, atât de frumos, în una din celebrele sale Nopţi, elevul său de odinioară, marele nostru poet Alexandru Macedonski. Doamne, cum trece timpul! Tace şi… trece. Curge ne­contenit… Au trecut, de atunci, din mai 1826, 191 de ani, iar data naşterii sale a căpătat semni­fi­caţia şi importanţa unei pietre de hotar în istoria învăţământului ro­­mâ­nesc. Argu­mentul? Este, cum se ştie, ca vechime, a doua şcoală de băieţi de grad mediu, în limba română, din Principate.

carol 2Primii dascăli ai şcolii cra­iovene nou înfiinţate – o şcoală de un grad mai înalt, în care, „pentru întâia oară, se predau gramatica, litera­tura şi ştiinţa în limba Patrie”, au fost Stan­ciu Căpăţâneanu şi Gri­gore Pleşo­ianu, elevi ai cărturarilor Gh. Lazăr şi Ion Eliade Rădu­lescu, la Școala „Sf. Sava” din capi­ta­la Țării Româneşti, „cei dintâi dascăli ro­mâni ai Craiovei şi unii din cei mai har­nici şi mai vrednici slu­jitori ai şcolii româneşti”.

Primul din ei, Stanciu Căpă­ţâ­neanu, se ocupă „cu instruc­ţi­u­nea secundară”, iar celălalt, Gri­go­re Ple­şoianu, „cu cea pri­ma­ră”. Ex­ce­lenţi dascăli. Cărturari „cu vederi mai înaintate”, demo­cratice, cu dragoste faţă de şcoală şi copii.  Au meritul de a fi elaborat şi pu­blicat manuale şcolare şi de a fi tradus (din limba franceză) o seamă de cărţi cu un conţinut educativ, des­ti­nate tineretului. Prin cele 20 de cărţi tipărite, „unde a putut şi cum a putut”, Grigore Ple­şoianu „ocu­pa Locul I în rândul acelor pio­nieri ai lite­ra­turii pentru copii şi ti­neret” (Al. Piru); este, în ţara noas­tră, „înce­pătorul acestui fel de literatură” (Ilie Popescu Teiuşan).

Acestora li se vor alătura, în acea perioadă eroică a înce­pu­tului, între alţii: profesorul, isto­ricul, publicistul şi omul politic Aaron Florian (fost, la început, profesor la „mica şcoală”, a lui Dinicu Go­lescu,  de la Conacul său din Go­leşti şi, după aceea, fost profesor la Craiova şi, în 1948, prefect al judeţului Dolj, în tim­pul Revo­luţiei); Alexe Marin (care, făcând, după aceea, studii strălucite la Paris, va de­veni primul profesor de chimie al Univer­sităţii din Bucureşti); Grigore Mihă­escu (profesor la clasele începătoare, unde l-a avut elev în primele două clase, pe vi­itorul filo­sof, logician şi om politic Titu Ma­iorescu şi a înde­plinit, în 1848, funcţia de primar al Craiovei); Constantin Lecca (pictorul care l-a avut elev, între alţii, pe Theodor Aman, şi care are meritul de a fi ctitorul primei tipo­grafii şi a primului periodic din Olte­nia: „Mozaicul”); Ioan Maio­rescu (acest „al doilea Lazăr al româ­nilor”; excelent profesor de istorie la Craiova, Iaşi şi Bucureşti; foarte apreciat director de şcoală şi revizor al unităţilor de învă­ţământ de stat şi particular din cele cinci judeţe cu­prinse între Dunăre, Olt şi cununa Car­paţilor Meridionali; preţuit filolog (des­chi­zător de drumuri în dialecto­logia româ­nească); remarcabil diplomat şi om politic; neobosit publi­cist; militant de seamă pentru cauza Revo­luţiei de la 1848 şi Unirea Principa­telor (şi, când te gân­deşti că – născut în 1811 şi decedat în 1864 – n-a apucat să trăiască decât 53 de ani…).

***

De-a lungul întregii sale existenţe, Colegiul a fost slujit de o pleiadă de profesori, care – de la înălţimea cate­drei – le-au transmis elevilor lor cu­noştinţe temeinice despre lume si viaţă şi i-au edu­cat în spiri­tul dragostei faţă de muncă, fa­ţă de pă­rinţi, faţă de ţară, în spiritul înaltelor idealuri ale umani­tăţii. O dovadă: peste 50 din foştii elevi şi absolvenţi ai Cole­giu­lui nostru şi-au câştigat dreptul de a ocupa un loc în cel mai înalt for şti­inţific al ţării – Aca­demia Română şi, astfel, „cavaleri ai spiri­tului”, au in­trat în „familia” selectă a „nemuri­torilor”.

Iată, pentru exemplificare, câteva nume: matema­ticie­nii Gheorghe Țiţeica şi Simion Stoilow; diplomatul şi omul politic Nicolae Titulescu; inginerii-inventatori Gogu Con­stantinescu şi N. Vasilescu-Karpen; poetul Alexandru Mace­donski; geologii Ludovic Mrazec, Sabba Ștefănescu şi Nicolae Petrulian; geograful George Vâlsan; filosoful C. Rădulescu-Motru; medicii Constantin Angelescu, Dimitrie Gerota, Dimitrie Combiescu, Vlad Voiculescu, Ștefan Milcu şi Petre Vancea; chimiştii: Ilie Murgulescu şi Eugen Angelescu; juriştii Ion Tanoviceanu, Va­lentin Georgescu şi George Fo­tino; istoricii Dimitrie Pippidi şi C.S. Nicolăescu-Plopşor; oame­nii politici Gheorghe Tătărescu şi Ștefan Voitec; profesorii, cri­ticii literari, dramaturgi, eseiştii Alexandru Marcu, Eugen Ionescu, Alexandru Balaci şi Petre Pandrea; pictorii: Theodor Aman şi Corneliu Baba… Să nu-i uităm, apoi, pe profesorii – acade­mi­cieni George Marin Fontanin şi Nicolae Bănescu. Nici pe Eugen Ionescu să nu-l uităm (şi-a absolvit Colegiul şi examenul de bacalaureat tot la noi).

Trei dintre absolvenţii Cole­giului craiovean – Lu­do­vic Mra­zec, C. Rădulescu-Motru şi Ilie Murgu­lescu – au îndeplinit, un timp şi cu apreciate re­zultate – misiunea de preşe­dinţi ai Academiei Române.

***

Acestora li se alătură (fără a fi fost academicieni) alte perso­nalităţi de primă mărime ale ştiinţei, artei şi culturii naţionale: scriitorii şi criticii literari: Traian Deme­tres­cu, Savin Constant, Nicolae Mil­cu, Mihai Drumeş, George Ma­ghe­ru, Gib Mihăescu, N.I. He­res­cu, Radu Demetrescu-Gyr, Nicolae Nico­lea­nu, N. Burlă­nes­cu-Alin, Victor Papilian, Vintilă Ciocâlteu, Dumi­tru Ciurezu, Tiberiu Iliescu; econo­mistul, gaze­tarul şi scriitorul Eu­geniu Carada; criticul de artă V.G. Paleolog; astronomul Nicolae Co­culescu; ju­ristul şi omul politic Gri­gore Iunian; geologul Ion Popescu-Voiteşti; pictorii Eustaţiu Stoe­nescu, Ion Țuculescu, Costache Petrescu, N. Petrescu-Găină, Eugen Taru, Ilie Marineanu, Ga­briel Bratu – Mib; muzicienii Gri­gore Gabrielescu şi Ion Vasilescu; actorii Ronald Bul­finschi, Manu Nedeianu, Tudor Ilie, Amza Pellea etc.

În rândul profesorilor cole­giului, nu puţini sunt aceia care – având vo­caţia „ctitoririi” – în afara activităţii la catedră, au mai făcut şi „altceva”, necesar, important şi durabil. Cu alte cu­vin­te, s-au implicat şi în activitatea Cetăţii, în viaţa Craiovei. Astfel, Mu­zeul Olteniei este, la origini, opera profesorilor Ștefan Ciu­ceanu şi Marin Demetrescu. Filiala din Craiova a Arhivelor Na­ţionale, ca şi Socie­tatea „Prie­tenii ştiinţei” şi Societatea Scrii­to­ri­lor Olte­ni­ sunt, în bună mă­sură, opera profesorului C.D. Fortu­nes­cu. Ștefan Ciuceanu şi Tudor Po­pescu, colegul acestuia, au organizat şi con­dus, în perioada eroica a începu­tului său, Mu­zeul Judeţean Pinacoteca şi Bi­blioteca „Ale­xan­dru şi Aristia A­man”.

Profesorii Ion Dongorozi, Tibe­riu Iliescu şi Ilie Rizea au condus, o vreme şi cu apreciate rezultate, în calitate de directori, Teatrul Naţional craiovean „Marin Sorescu”, în timp ce colegii lor Ion Hagiescu şi Petre Severin s-au aflat, un nu­măr de ani, la cârma Con­ser­va­torului „Cornetti”. Și nu sunt singurele exem­ple… Doi dintre absolvenţi (Nicolae Condiescu şi N.I. Herescu) au îndeplinit, un timp şi cu rezultate demne de laudă, rolul de preşe­dinţi ai Societăţii Scriito­rilor din România.

Au ctitorit publicaţii: C. Lecca – „Mozaicul”; C.D. For­tunescu – „Arhivele Ol­teniei”; Grigore Grandea – „Albina Pin­dului”; G.T. Buzoianu – „Revis­ta şcoa­lei”, „Carpatii” şi pri­mul cotidian din Craiova, „Cân­tarul” etc. Colegi de-ai lor au meritul de a fi înfiinţat şi condus un însemnat număr de reviste şcolare, între care: „Mur­mu­rul Olte­niei”, „Freamăt”, „Citi­rea”, „Tinerimea Școlară”, „Note Matematice şi Știinţi­fice”, „Înmu­guriri”, „Cinel-Cinel”, „Pitagora”, „Platon”, „Lică­riri”, „Picături de rouă”, „Ioan Maiorescu” etc.

***

Colegiul Naţional craio­vean, ce poartă azi numele fostului suveran Carol I, este – aflăm cercetându-i biografia – instituţia de învăţământ preuniversitar care – vatră mereu aprinsă a istoriei naţionale – a fost (prin profesorii şi elevii săi), în momentele mari, de răscruce, ale istoriei patriei, alături de lupta şi năzuinţele po­porului. Aşa a fost în 1848, şi în 1857-1859; şi în 1877; şi în 1907. Și în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial…

***

Școala noastră, Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, a fost, este şi, în mod sigur, va fi şi în viitor o insti­tuţie de învăţământ preuniversitar de frunte în ierarhia învăţământului româ­nesc. O şcoală de nivel european. O şcoală pentru eternitate.

Urmând pilda înaintaşilor şi având, la catedră, un „lot” de profesori de certă şi dovedită competenţă, re­pre­zentanţii săi au obţinut, din 1964 – când elevul Octavian Bâscă, fiul unui apreciat mecanic de loco­motivă din Craiova – a fost răsplătit cu medalia de ar­gint, la Olimpiada de matematică, din Berlinul de Est, şi până acum, un număr de 53 de medalii (din care 19 – de aur, 21 – de argint şi 13 – de bronz). Pe disciplinele de învăţământ, cele 51 de medalii sunt grupate astfel: 29 – la matematică, 2 – la fizică, 9 – la chimie, 2 – la biologie, 9 – la informatică şi 2 – la limba rusă.

La nivel republican, Colegiul nostru a obţinut – din 1964 şi până în 2013 – un număr de 951 de medalii (din care un număr de 88 medalii de aur).

Laudă „eroilor” acestor performanţe cu care Colegiul nostru se mândreşte. Laudă elevilor care le-au obţinut, în frunte cu Octavian Bâscă: Mihai Pătraşcu, Louis Funar, Mugurel Barcău, Mircea Sava Teodorescu, Mihai Aniţescu, Mihai Bărboi, Octavian Fărcăşanu, Cristian Tălău, Victoi Păduraru etc… Laudă profesorilor care i-au „îndrumat către performanţă”, în frunte Iuliana Coravu (care „a strâns”un număr de 11 medalii: 3 de aur; 4 de argint şi 4 de bronz); Evelina Stănescu; Virgil Schneider; Liliana Niculescu şi Constantin Picu, Nicolae tălău, Ion Rotaru (matematică); Ion Bărcău, Gheorghe Stănică, Traian Pribeanu, Gheorghe Brânzan (chimie) şi mulţi alţii.

Pregătiţi temeinic, marea ma­joritate a absolvenţilor au trecut cu succes – obţinând note mari – examenul de bacalaureat şi, an de an, au ocupat locuri de frunte la admiterea în învăţământul superior de stat. Un însemnat număr dintre ei a luat hotărâ­rea de a-şi con­tinua stu­dii­le superioare la univer­sităţi de pres­tigiu din Europa, Ca­nada, S.U.A. şi din alte ţări străine, unde s-au remarcat prin pregătirea demonstrată şi interesul pentru studiu.

***

Nu poate fi nesocotit sau uitat, de asemenea, spri­jinul multilateral şi eficient primit din partea organelor locale (municipal şi judeţean). Numai aşa, în cadrul Colegiului au putut fi construite şi date în folosinţă un însemnat număr de noi spaţii de şco­lari­zare: baza sportivă în aer liber; internatul şi cantina; bazinul (acoperit) în aer liber (unde toţi elevii din clasele I-VIII învăţau, gratuit, să înoate); clubul şcolar (în spaţiul fostei săli de mese); sala de festivităţi (cu o capacitate de 400 de locuri); sera de flori. Tot atunci, pe clădirea ce adăpostea cantina au fost instalate panouri solare care (de primăvara şi până toamna) asigurau apa caldă pentru nevoile cantinei şi internatului.

În acei ani, materialul didactic a fost – în deceniile trecute – îmbogăţit cu două noi colecţii: Colecţia de roci (una din cele mai valoroase din ţară) şi Colecţia de fluturi, care adăpos­teş­te un număr de peste 7000 de microlepidoptere (fluturi), din toate zonele globului. Biblioteca, înfiinţată în anul 1836 – care este una din cele mai vechi biblioteci şcolare din Principate – şi-a sporit sim­ţitor fondul de carte (depăşind, azi, cifra de 85.000 de volume) şi a pus în valoare cele 299 cărţi vechi, de patri­moniu, aflate în posesia sa.

Apar, atunci, după 1948, primele reviste şcolare: „Pică­turi de rouă” (cls. I-VIII) şi „Licăriri” (devenită „Ioan Ma­iorescu”) şi primele Anuare şcolare.

Iau fiinţă Muzeul şcolii şi Muzeul darurilor.

În 1976 – când a împlinit „vârsta” de 150 de ani – Co­legiul a primit, în semn de preţuire, Ordinul „Steaua Re­publicii”, clasa I şi, tot de atunci, Ziua de 20 mai – când, în 1826, s-au pus bazele sale – a devenit Ziua Co­legiului (şi se va sărbători, în fiecare an şcolar, cu regularitate).

Colegiului nostru i s-au mai acordat (de două ori) – „pentru palma­resul realizat în domeniul educaţiei de excelenţă deţinut de olimpicii şcolii româneşti”Diploma de Excelenţă. Și a mai primit – în martie 2004 – „Cea mai înaltă distincţie a Comisiei Europene pentru educaţie”. I s-au acordat, de asemenea, de către Guvernul României şi Uniunea Europeană, titlul de Școală Europeană (încă din ediţia 2004). Școala noastră face parte (în calitate de membru fondator) din Alianţa Colegiilor Centenare din România.

***

Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova are un trecut. Are un nume. Un renume, chiar, toate câştigate, în timp, prin truda a numeroase generaţii de dascăli caracterizaţi prin pregătire, prin pasiune, printr-o exemplară dăruire şi de elevi înzestraţi, capabili de efort, dornici de afirmare… A-l menţine acolo, pe o poziţie de frunte, nu este – iarăşi vom spune – deloc uşor. Este datoria generaţiilor de azi şi-a celor viitoare – învăţători, profesori, elevi.

LA MULȚI ANI!

Prof. emerit NICOLAE A. ANDREI,

fost director al Colegiului în perioada 1961-1988