Desemnarea prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu, decan al Facultăţii de Litere, ca prorector al Universităţii din Craiova este, cel mult, o ştire. Şi aceea banală. Dar banalitatea se dizolvă în momentul în care se analizează contextul. Nu ne arogăm competenţa în a discuta meritele profesionale, câte există, avute în vedere la această cooptare în staff-ul de conducere al Universităţii din Craiova. Acroşăm, în schimb, ceea ce este de domeniul evidenţei, circumscris dictonului „do ut des”, adică traficului de influenţă în forma lui cristalină. Doamna Cristiana Nicola Teodorescu s-a văzut răsplătită cu un bonus anticipat, în temeiul strădaniilor depuse „în campania electorală” premergătoare scrutinului de desemnare a actualului rector, având rostul de „a rupe” cât mai multe voturi din „bazinul” prof. univ. dr. Nicu Panea, în principal cel al Facultăţii de Litere, în favoarea contracandidatului acestuia, actualul rector, prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor. Cu alte cuvinte, nu-l avea la pipotă pe colegul său, prof. univ. dr. Nicu Panea, intelectual de ţinută categorică. Nu discutăm aici imoralitatea unui asemenea demers, fiindcă pierdem vremea. În opinia noastră, asemenea gesturi insalubre, deloc academice, nu se fac. Să mai adăugăm şi faptul că voturile aduse în coşul învingătorului de prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu au avut valoare dublă şi nu mai explicăm de ce. Până la urmă, n-am avut nici un parti-pris cu vreunul dintre candidaţi. Că moralitatea este infirmă în mediul academic craiovean, asta contează în măsura în care o debranşăm de la ceea ce trăim în general, în municipiul Craiova. Doamna prorector Cristiana Nicola Teodorescu are însă o problemă care o vulnerabilizează. Una deloc minoră. Şi este vorba de o acuzaţie de plagiat apărută într-un ziar local. La acuzaţia respectivă, probată aşa cum se procedează, prin alăturarea textelor din „Initiation a la semantique”, care o are ca autoare, cu cele din cartea intitulată „Precis de semantique francaise”, aparţinând Marianei Tuţescu, nu s-a făcut vreun tapaj. Firesc. În mediul academic craiovean a vorbi despre plagiat nu înseamnă altceva decât deschiderea unei cutii a Pandorei. Aşa că semnalul din cotidianul local n-a fost luat în seamă de conducerea Universităţii din Craiova, iar prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu nu şi-a pierdut vremea pe vreun drept la replică. Cartea publicată a contat în dosarul alcătuit pentru obţinerea titlului de profesor universitar şi conducător de teze de doctorat. În schimb, prin interesante jocuri de culise, s-a ocupat, o vreme, de „imaginea” Universităţii. Soluţie „ideală”. Consolându-se, probabil, cu gândul că plagiatul la români are tradiţie. Şi exemplele sunt luminoase (Al. Piru din G. Călinescu; Eugen Barbu din K. Paustovski; Ion Gheorghe din Lao Tse şi aşa mai departe), până a se ajunge la plagiatul din medicina bucureşteană, de acum câţiva ani, asupra căruia a curs multă cerneală. Sigur acum, marele Caragiale considera actul plagierii ca pe ceva absolut firesc în actul creaţiei. Dar comparaţia e ridicolă. Traficul de influenţă în mediul universitar nu este atât o abatere de la norme cât o chestie „în firea lucrurilor”, precum plagiatul, privit cu bonomă resemnare sau poate sarcasm amuzat, până la jovialitatea iresponsabilă. Revenim. Nu interesează nici funcţia de prorector, nemeritată moralmente, deţinută de prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu, nici acuzaţia de plagiat, deloc firavă, pe care nu şi-a rezolvat-o, adoptând un procedeu rebarbativ, de ştergere a gradului de relevanţă. Cât de categoric se dovedeşte DEX-ul din zilele noastre (avem în vedere Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic, 1998, p.801) nu mai menţionăm. E adevărat, francezii sunt, se pare, mai toleranţi, din moment ce găsim în micul Larousse: „piller les ouvrages d’autrui: plagier un auteur”. Sau mai mulţi. Eroarea domniei sale începe acolo când îşi închipuie că totul îi este permis şi poate încerca lecţii de dresaj în lumea universitară. Sperăm să nu fim nevoiţi să revenim, mult mai aplecat.
De data asta ai dreptate, nea Cantare. Pai, nu s-a facut nimic cu plagiatul deoarece Miana Tutescu, o autoate prolifica, o savanta care ar fi trebuit sa ocupe un loc in Academia Romaniei, pe care il ocupa altii fara sa merite, era o anonima pentru multi. Intre timp s-a stins din viata si cine s-o mai urmareasca pe domana prorector. Sincer, eu il doream pe dl. Nucu Panea. Are calitati. Actualul rector, ce sa zic? Dar sper ca treaba sa nu ramana asa poate ii intoarce si el serviciile doamnei ducand mai departe cercetarile cu plagiatul. Cat despre Miana, Dumnezeu s-o odihneasca.
Comments are closed.