Publicul, invitat în toamnă să vadă integrala pieselor de teatru caragialiene
Deşi au trecut 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale şi 100 de ani de la dispariţia acestuia, subiectele şi caracterele sale sunt de actualitate. Ca şi eterna întrebare „eu cu cine votez?”, cu atât mai mult într-un an electoral 2012… Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova şi-a propus să sărbătorească Anul Caragiale prin punerea în scenă a integralei pieselor celui mai important dramaturg din literatura română.
Spectacolul după drama „Năpasta” (regia: Kincses Elemer) a ajuns deja la aproape o sută de reprezentaţii, comediile „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” (regia: Diana Dragoş) şi „O noapte furtunoasă” (regia: Mircea Cornişteanu) se joacă, de asemenea, cu succes, aşa că pe lista de proiecte mai rămân „D’ale carnavalului” şi „O scrisoare pierdută”. Toate cele cinci piese din repertoriul Naţionalului craiovean, alături de alte montări ale unor teatre din ţară, vor fi prezentate, în luna septembrie, în cadrul Săptămânii Caragiale, care – crede Mircea Cornişteanu, directorul TNC – cu siguranţă va avea mare succes la public. O integrală a pieselor caragialiene a mai fost realizată aici în anii ’80.
„Caragiale întotdeauna a fost mai actual ca niciodată… Dacă o să avem curajul şi isteţimea să ne uităm în oglinda pe care ne-a pus-o în faţă şi să râdem noi înşine de noi, vom avea şi şansa să ne corectăm oleacă. Nu de tot, pentru că ar fi şi păcat să dispară genul de om pe care l-a înfăţişat el!”, adaugă acesta, zâmbind.
Spectacolul „Năpasta”, de 10 ani în repertoriul permanent al teatrului
Cea mai veche piesă caragialiană din repertoriul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova este „Năpasta” – în regia lui Kincses Elemer şi scenografia Liei Dogaru, cu Nataşa Raab (Anca), Constantin Cicort (Dragomir), Tudorel Petrescu (Gheorghe) şi Valentin Mihali (Ion) în distribuţie –, premiera spectacolului având loc la 15 mai 2002. De atunci, peste 90 de reprezentaţii au avut loc la sediul instituţiei.
Alte două noi spectacole au fost montate aici anul trecut. Farsa „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” – rezultat al unui proiect destinat tinerilor regizori, în viziunea Dianei Dragoş, scenografia Adrianei Niculescu şi o distribuţie formată din Dan Cornescu (Leonida), Mirela Cioabă (Efimiţa) şi Monica Ardeleanu (Safta) – a avut premiera pe 16 aprilie 2011 şi s-a bucurat până acum de 25 de reprezentaţii la sediu. Se adaugă participările la festivalurile de teatru de la Piteşti (unde a primit premiul pentru scenografie) şi Arad, dar şi un turneu la Budapesta.
Al doilea spectacol, „O noapte furtunoasă”, în regia lui Mircea Cornişteanu (căruia îi aparţine şi ilustraţia muzicală) şi scenografia Liei Dogaru, a avut premiera pe data de 15 noiembrie 2011, scoţând la rampă o distribuţie de zile mari: Ion Colan (Jupân Dumitrache), Valentin Mihali (Nae Ipingescu), Cătălin Băicuş (Chiriac), Dragoş Măceşanu (Spiridon), George Albert Costea (Rică Venturiano), Cerasela Iosifescu (Veta), Raluca Păun (Ziţa). De altfel, spectacolul va participa la Festivalul de Comedie de la Bucureşti şi este posibil să fie invitat, în toamnă, şi la Festivalul Naţional de Teatru.
„O scrisoare pierdută” – cinci montări cu acelaşi regizor în aproape 30 de ani
Zilele acestea, regizorul Alexandru Berceanu va începe repetiţiile la un alt spectacol de comedie după textul lui I.L. Caragiale – „D’ale carnavalului”, premiera fiind anunţată în jurul datei de 20 aprilie. Apoi, în mai-iunie, Mircea Cornişteanu va pune, din nou, în scenă „O scrisoare pierdută”. «Voi realiza pentru a cincea oară, de când am venit la Craiova, în 1973, „O scrisoare pierdută” şi cred că va fi şi pentru ultima dată. N-o să mai apuc şi 2020 aici, făcând spectacole…», spune, zâmbind, regizorul, convins fiind că spectacolul se potriveşte cum nu se poate mai bine unui an electoral: „Rămâne să vedem dacă alegerile anticipate sau nu vor umple din nou Parlamentul de Dandanachi sau vor veni nişte Caţavenci”.
Toate cele cinci piese caragialiene din repertoriul TNC vor putea fi văzute de public la sfârşit de septembrie, odată cu reluarea stagiunii teatrale, în cadrul Săptămânii Caragiale. „Dorim ca tot atunci să invităm, în funcţie de bugetul pe care o să-l avem, şi alte două, trei, patru spectacole din ţară, evident, pe care le considerăm foarte bune. Existând numai cinci piese, craiovenii vor avea precis prilejul să vadă şi să confrunte cel puţin două variante ale aceluiaşi spectacol”, a precizat Mircea Cornişteanu. Directorul Naţionalului craiovean este convins că Săptămâna Caragiale se va bucura de mare succes la public: „Spectacolele cu piesele lui Caragiale au mare succes totdeauna, mai ales dacă sunt bune. Sunt sigur că lumea va râde, se va bucura, oglindindu-se în ele”.
Regizorul Mircea Cornişteanu, director al Teatrului Naţional „Marin Sorescu”: «Caragiale întotdeauna a fost mai actual ca niciodată – şi în vremea lui însuşi, şi acum, şi cât va fi lume pe meleagurile astea, dacă nu plecăm toţi prin alte părţi… Am ajuns mai puţini, suntem vreo 19 milioane, am auzit, în loc de 23. Dar chiar şi când o să fie numai un singur milion sau o singură sută de mii sau un singur om, ăla se va numi Mitică, cred! Caragiale ne-a pus în faţă o oglindă în care ne putem vedea nu numai noi, cei de-acum, nu numai cei de pe vreme lui, ci şi din viitorime. Şi, dacă avem curajul şi isteţimea – pentru că Ion Luca nu ne-a considerat nişte tâmpiţi, deşi a râs de noi şi a râs şi de el, în acelaşi timp – să ne oglindim şi să râdem noi înşine de noi, vom avea şi şansa să ne corectăm oleacă. Nu de tot, pentru că ar fi şi păcat să dispară genul de om pe care l-a înfăţişat Caragiale, nu numai cu rele, ci şi cu bune».
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale – astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa –, a fost un excelent pamfletar, nuvelist şi ziarist. Celebre rămân comediile sale „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D’ale carnavalului”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, dar şi drama „Năpasta” sau „Momentele şi schiţele”. În opera sa, Caragiale şi-a ales personajele din toate mediile sociale, de la politicieni la oameni din justiţie, din mica burghezie, presă, învăţământ, funcţionari publici, oameni bogaţi, reprezentanţi ai lumii mondene, dar şi parveniţi. Ca un pictor desăvârşit, el reuşeşte să redea pitorescul Bucureştiului şi al provinciei de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, plimbându-ne prin saloanele vremii, berării sau prin agitaţia străzii. Comicul, tragismul şi fantasticul definesc esenţa operei caragialiene şi trasează, din punctul de vedere al problematicii, viziunii, stilului şi tipologiei acestei opere, limitele teatrului românesc. I. L. Caragiale a încetat din viaţă la 9 iunie 1912, la Berlin, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu.
«Că trăim în plin Caragiale – aşa cum talk-show-urile, discursurile prezidenţiale şi „rivuluţiile” cel mai adesea fără urmări ne-o arată zi cu zi şi oră cu oră – este vizibil cu ochiul liber. Şi totuşi, de ce montările cele mai recente după textele lui nu au nici impactul şi nici anvergura pe care şi le propun? (…) A devenit aproape un loc comun să spui despre Caragiale că este contemporan cu noi, pentru că fiecare o simte azi pe pielea lui mai mult decât oricând. Deşi trăim în epoca vitezei şi-a internetului, deşi Miţa Baston e mai prezentă ca oricând în viaţa publică şi coana Joiţica nu se mai oboseşte nici măcar să ascundă scrisorelele compromiţătoare de amor, deşi Farfuridi şi Brânzovenescu se joacă tot mai mult de-a politica, iar „Răcnetul Carpaţilor” se citeşte online şi se cheamă „Click” sau „Libertatea”, spectacolele după piesele lui Caragiale sunt lipsite de umor şi de forţă şi demonstrativ de căutate… De ce nu ne mai iese Caragiale?!». (Monica Andronescu, revista săptămânală de teatru „Yorick”, 30 ianuarie 2012)
