Donald Trump, preşedintele ales al SUA, depune jurământul astă-seară (ora 19.00) în interiorul Capitoliului la Washington, devenind al 47-lea preşedinte al SUA. Frigul polar a obligat organizatorii ceremoniei să o mute în interiorul Congresului, sub Rotonda acestuia. Joe şi Jill Biden, precum şi foştii preşedinţi – Bill Clinton, George W. Bush şi Barack Obama cu soţiile lor (excepţia anunţată ar fi Michelle Obama) vor fi de asemenea prezenţi. Revenirea lui Donald Trump, la Casa Albă, este un eveniment planetar, mult dezbătut, şi se avansează deja ideea unei noi ere, pe care Europa o priveşte cu anxietate, având cel mai mult de pierdut din transformarea ordinii internaţionale. Sosirea lui Donald Trump, marele învingător al tuturor, coincide cu anunţul unui armistiţiu în Gaza şi promisiunea unei încetări a focului în Ucraina. Nu uşor de obţinut. Paralizată, Europa îşi ţine respiraţia, în timp ce restul lumii urmăreşte cu relativă satisfacţie schimbarea scenei internaţionale. Donald Trump se vrea un accelerator al reorganizării lumii, se vorbeşte de o resetare, aşa cum a apărut după sfârşitul celui de al doilea război mondial. Chiar şi în absenţa Ursulei von der Leyen, în continuare în convalescenţă, Comisia Eupeană îşi ajustează strategia, în faţa şocurilor previzibile ale „furtunii Trump”. Între altele, Comisia Europeană intenţionează să separe problema sensibilă a aplicării Digital Services Act (DSA) către X (fostul Twitter) şi proprietarul său, Elon Musk, de viitoarele negocieri cu administraţia Trump. Aplicarea DSA rămâne o problemă tehnică şi de reglementare, care nu trebuie interferată cu viitoarele declaraţii strategice. O decizie cu privire la DSA va fi luată în săptămânile viitoare, dar nu va avea acelaşi impact, dacă Bruxelles-ul acţionează înainte sau după alegerile legislative germane din 23 februarie a.c., la care Elon Musk încearcă să ajute declarat AfD. Serviciul condus de comisarul european Henna Virkkunen se străduie să-şi consolideze dovezile, anticipând că Elon Musk va antrena o echipă de avocaţi pentru a ataca deciziile în faţa CJUE. Două curente se ciocnesc în colegiul comisarilor: primul recomandă o abordare defensivă cu posibile concesii (de la achiziţionarea de gaze lichefiate până la echipamente militare sau civile) printr-o aliniere cu poziţia americană vis-a-vis de China, iar al doilea, mai ofensiv, recomandă pregătirea unor măsuri reciproce, în cazul unui război comercial (de ameninţări tarifare este vorba) şi vizarea sectoarelor strategice americane. UE are alternative şi nu va ezita să le folosească. De altfel, premierul francez Fracois Bayrou a cerut UE să acţioneze împreună, pentru a nu fi zdrobită de politicile anunţate de preşedintele american. Dificultatea Comisiei Europene constă în necesitatea menţinerii unităţii sale, în faţa lui Donald Trump. Pentru moment, deciziile finale n-au fost luate, dar preşedintele Von der Leyen, deloc în graţiile preşedintelui american, va face din unitatea europeană o prioritate. Sarcină delicată. Fiindcă Giorgia Meloni, după Viktor Orban, ar putea ieşi din front. Şi nu vor fi singuri. Se aşteaptă ca şefii de stat şi de guvern să abordeze noianul de probleme strategice pe 3 februarie a.c., într-o întâlnire cu preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, la Liege (Chateu de Limont). Imigraţia, drepturile persoanelor transgender, mediul, comerţul internaţional, Ucraina, sunt dosare pe masa de lucru a preşedintelui. Ordinile executive au „putere de lege”, fără a putea fi dependente de aprobarea Congresului şi a putea fi anulate de congresmani. În primul său mandat Donald Trump ar fi dat 220 de ordine executive, în timp ce Joe Biden 160. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă este uluitoare, greu de previzionat, cu timp în urmă. Judecat după criterii tradiţionale, este chiar greu de înţeles. Donald Trump are un plan simplu, acela de a se impune prin forţă şi putere asupra aliaţilor şi rivalilor săi. El ştie deja că UE este derutată. Urmează provocări majore, adică o perioadă neliniştitoare, dar şi incitantă. În privinţa planului SUA de a opri războiul din Ucraina dăinuie mai degrabă scepticismul. Condiţiile de pace impuse de Moscova, aşa cum sunt ele cunoscute, vor rămâne mai degrabă inacceptabile pentru Washington, pentru că ar însemna capitularea Kievului şi înfrângerea strategiei Occidentului. Donald Trump va impune sancţiuni suplimentare Moscovei, în opinia unor analişti, dar va evita orice escaladare. În ciuda retoricii anti-ruse, ajutorul SUA pentru Ucraina va scădea, transferând mare parte din povară asupra ţărilor europene. O nouă eră a cooperării internaţionale, singura cale promiţătoare, şi de oprire a forţelor distructive ale naţionalismului, înainte ca acestea să năruie totul, nu se întrevede la orizont.
