Schengenul care a… “fost”!

0
77

Ieri, 19 ianuarie a.c., 50 de deputaţi germani conservatori doreau să trimită o scrisoare cancelarului Angela Merkel, opinând că ţara este “depăşită” de afluxul de refugiaţi. Oficial, Angela Merkel nu va schimba linia, în pofida contestaţiilor crescânde,  şi caută “soluţii durabile într-un cadru naţional şi european” pentru a preveni o “reducere sensibilă” a numărului de refugiaţi. Într-un asemenea context sensibil, unul dintre liderii Uniunii Creştin-Democrate (CDU), Julia Klockner, n-a cerut închiderea frontierelor Germaniei, ci doar încetarea criticilor la adresa politicii interne a Angelei Merkel, pe chestiunea imigraţiei, cu puţin timp înaintea alegerilor regionale, ceea ce nu înseamnă decât oferirea de argumente pentru Alternativa pentru Germania (AFD) un partid de extremă dreapta, care ar putea veni pe primul loc, la 13 martie a.c., în scrutinul regional. Ameninţarea cu sfârşitul liberei circulaţii în spaţiul Schengen este evocată tot mai des. În faţa afluxului de imigranţi pe teritoriu său, Suedia a decis controlul identităţii persoanelor sosite din Danemarca, control care era introdus aleatoriu din noiembrie anul trecut. La rândul său Copenhaga a anunţat intenţia instituirii controlului la frontiera cu Germania, spre a evita imigranţi refuzaţi de Stockholm. Germania, Franţa, Austria, au recurs la filtre punctuale, sugerând crisparea Uniunii Europene în faţa persoanelor venite din Africa de Nord şi Orientul Apropiat din cauza conflictelor. Un sfert din ţările membre ale tratatului Schengen au suspendat deja aplicarea acestuia. Posibilitatea restabilirii temporare a controlului la frontiere este prevăzută, dar extensia în timp şi spaţiu pune probleme şi complică deplasările cetăţenilor. Din cauza unor ameninţări pentru ordinea publică şi securitatea internă, de-a lungul timpului s-a mai recurs la controlul frontierelor, în regim de urgenţă. În iulie 2011 de pildă, după masacrul de la Utoya (Norvegia) s-au închis frontierele. Şi mai există şi alte situaţii. În acest timp, în Germania, reţelele marocane şi algeriene au intrat sub supravegherea poliţiei, care operează descinderi în tabere de refugiaţi de război veniţi din Siria şi Irak, sau imigranţi economici, veniţi din Balcani. Care apar în ochii opiniei publice ca delincvenţi. Sâmbătă la Duselldorf, 300 de persoane au fost controlate, dintre acestea 40 reţinute, 38 fiind bănuite a se afla în situaţie ilegală. Celula “Casablanca”, în sânul căreia sunt pregătite operaţiile poliţiei oferă rezultate, care sunt salutate de populaţie. Sub o presiune enormă, creată de agresarea femeilor germane în noaptea de Anul Nou, SPD, partidul condus de social-democratul Sigmar Gabriel, în coaliţie cu CDU, se aşteaptă la rezultate cât mai convingătoare, în cadrul întâlnirii de vineri 22 ianuarie a.c. cu premierul turc Ahmet Davoutoglu, care va veni la Berlin pentru consultări bilaterale. Cu toate acestea pentru Geroge Soroş, în New York Book Review şi Liberation, cancelarul german rămâne “şefa UE” şi indirect a “lumii libere”. Cât de bine este când te elogiază George Soroş, are mai puţină importanţă, într-un moment în care UE trăieşte un status quo: fără o politică externă comună şi fără o apărare comună. La toate acestea se mai adaugă şi “pana de inspiraţie” a axei franco-germane, pe chestiunea imigraţiei, deşi în discuţie mai este şi terorismul şi nu numai.