La Băileşti, istoria, una încărcată, merge înainte şi arată semne că, poate trece peste toate vicisitudinile acestei perioade. Oamenii sunt liniştiţi şi gospodari, îşi văd de treabă şi au încredere că, într-un viitor cât mai apropiat, vor putea spune cu mândrie că sunt cetăţeni europeni, deoarece strategia de dezvoltare, până în 2020, promite multe. Populaţia este mai puţin numeroasă, în prezent fiind cca. 18.000 de oameni, dar în pas cu ţara. Marele Amza Pellea spunea, în urmă cu peste 35 de ani, că „noi, la Băileşti, suntem acolo unde se află şi România. Avem 20.000 de locuitori ( în anii 1980 – n.r.), ţara are 20 de milioane. Olteanul meu se bate cu 1.000 din alte părţi”. Nimic mai adevărat, iar cele din prezent îi dau dreptate nemuritorului „Nea Mărin”: băileştenii, chiar dacă sunt mai puţini, comparativ cu alte vremuri, sunt în stare să „se bată” cu toţi.
Dacă vorbim despre Băileşti, trebuie să facem o incursiune lungă în timp, fiind descoperite dovezi arheologice încă din perioada anilor 680-1025. Denumirea, conform izvoarelor istorice, ar veni de la ciobanul Băilă, cel care, împreună cu familia şi ajutoarele sale, a făcut popas de iernare în aceste locuri. Prima atestare documentară apare, pe 4 ianuarie 1536, în timpul Domniei lui Radu Paisie, prin care se aminteşte că aşezarea exista din timpul lui Mircea cel Bătrân. Anii au trecut şi Băileştiul este menţionat, la 1718, pe harta lui Anton Maria del Chiaro, întocmită după un act asemănător semnat de către Stolnicul Constantin Cantacuzino. Prima vatră a satului a fost la „Ţurţani”, în „Valea lui Trăilă”, iar, la 1828, este mutată pe actualul loc, pe moşia, de atunci, a Prinţului Gheorghe Ştirbei, cel care a trasat, personal, aliniamentul, în mare parte păstrat şi în zilele noastre. În acele momente, Prinţul avea şi o anticipare, în sensul în care aşezarea va deveni un oraş frumos. S-a trecut prin Războiul de Independenţă, s-au marcat zilele Răscoalei din 1907, s-a luptat în Primul Război Mondial, evenimente în care băileştenii au plătit cu sânge, şi, în 1921, pe 3 Mai, prin Decret Regal, s-a adeverit prevestirea Prinţului, Băileştiul devenind oraş (la momentul de atunci, fiind cea mai mare comună din România Mare), iar, pe 4 iulie 2001, şi-a desăvârşit dezvoltarea, fiind numit municipiu.
O Primărie care ţine cont de istorie şi priveşte către viitor
În prezent, municipiul Băileşti încearcă să iasă la lumină şi să ducă mai departe faima istorică. Ca un arc peste timp, inclusiv administraţia locală va avea un sediu nou, într-o clădire veche, de patrimoniu, reabilitată, iar în cel actual se va realiza polul de atracţie istorică a aşezării. „În imobilul de acum, care a aparţinut Prinţului Ştirbei, vom face o Casă memorială, vom muta şi Muzeul „Câmpiei Băileştiului”, iar, la subsol, vom înfiinţa „Crama Zaibărului”, marcă de vin înregistrată la OSIM din 2008. Va fi o lucrare care să promoveze brandul turistic al localităţii. Primăria se va muta într-o clădire care este în plin proces de reabilitare, păstrându-se arhitectura iniţială, acolo, cu zeci de ani în urmă luând fiinţă primul liceu din oraş. Am dorit să arătăm şi deschiderea către modernitate, astfel că s-a construit şi un corp nou. Vor fi birouri spaţioase, cetăţenii vor găsi tot confortul, iar, ca un plus, la subsol, va fi amenajată o cantină, unde pe lângă angajaţii Primăriei, vor putea servi masa, gratuit, şi elevii care obţin rezultate foarte bune la învăţătură. Aşa considerăm că putem duce istoria mai departe”, a declarat Costel Pistriţu, primarul municipiului Băileşti.
În vremuri bune, peste 14.000 de angajaţi, acum doar 19.000 de locuitori
Capitalismul, aşa cum l-am înţeles noi, nu a putut decât să lase răni adânci şi, încă, nevindecate, în structura socială a Băileştiului. Dacă până în 1989 lucrau, aici, aproximativ 14.500 de oameni, „la Celule erau 4.500, la IMB alte 3.000, la Tufon peste 3.000, la ISCIP încă 3.000, la IAS circa 2.000, la FNC alte 1.000 de persoane”, după spusele primarului, astăzi „avem 3.000 de angajaţi în sectorul public din Băileşti şi circa 1.000 de angajaţi în cel privat”, a încheiat acesta.
O simplă privire peste gardul marilor producători de altădată ne confirmă realitatea crudă. La Celule Băileşti, exporturile sunt doar amintiri în prag de radiere, la ISCIP şi IMB sunt firme de confecţii. Intenţiile edilului pentru a creşte masa salarială a municipiului Băileşti nu sunt de neglijat. „Am încercat o strategie de atragere a forţei de muncă, aici, pentru subcontractorii Ford Craiova. Însă, întrucât nu au ajuns la o producţie de 100.000 de unităţi, necesarul de forţă de muncă nu a mai avut justificare”, ne-a precizat Costel Pistriţu.
Strategie de dezvoltare pentru 2014-2020
De profesie jurist, bine pregătit teoretic, dar şi practic, graţie şi muncii la cel de-al doilea mandat ca primar, Costel Pistriţu luptă cu o perseverenţă, pe care nu o găsim aşa uşor la alţi edili, pentru a-şi realiza propria strategie de dezvoltare a Băileştiului. Am crezut, iniţial, că documentaţia de rigoare, este rodul unei echipe de specialişti din domeniu, angajaţi ai primăriei Băileşti sau ai unor firme de consultanţă. Ne-am înşelat, spune primarul. Strategia de dezvoltare pentru intervalul 2014-2020 este rodul a zile şi nopţi de eforturi ale primarului Pistriţu. De la primul obiectiv al strategiei, înţelegem că edilul are o viziune cuprinzătoare asupra Băileştiului şi că încearcă, în pofida tuturor piedicilor, fie legislative, fie umane să ducă la bun sfârşit capitolele de dezvoltare a municipiului.
Înfiinţarea complexului agroindustrial „Agro Danubius”, care să includă o bursă a cerealelor, o piaţă de gross şi un parc industrial reprezintă temelia strategiei în baza căreia se pot dezvolta băileştenii. Construirea unei centrale fotovoltaice ce poate asigura independenţa iluminatului public, întocmirea Cadastrului General al municipiului Băileşti, care să reglementeze mai exact circuitul civil al imobilelor din zonă şi construirea centurii ocolitoare est-vest sunt câteva dintre obiectivele de suflet al primarului Costel Pistriţu.
Şantiere deschise pe mai multe fronturi
Dar, urmaşii lui nea Mărin sunt nu doar oameni cu vorba iute şi bogată, ei ştiu să-şi suflece mânecile, când e nevoie. Pentru locatarii blocurilor din Băileşti, primarul a dispus asfaltarea aleilor şi permiterea construirii de puncte pentru depozitarea lemnelor pentru încălzire. „Sunt aproximativ 1.700 de familii, care locuiesc la bloc şi cea mai mare parte dintre acestea au construit sobe. Le-am făcut alei şi se pot grupa pentru a-şi depozita lemnele de iarnă”, a precizat primarul.
Străzile „Lt.Becherescu”, „Amza Pellea” şi „Meseriaşii” sunt în plină prefacere. Zeci de angajaţi ai firmelor de construcţii lucrează la foc continuu profitând şi de vremea favorabilă. „Mai avem stratul de uzură să-l aplicăm, şi străzile prinse în actualul proiect cu finanţare europeană sunt reabilitate complet. Vreau să mulţumesc băileştenilor că au înţeles, că un lucru bun trebuie întreţinut şi ne poate face cinste, nouă, tuturor, un municipiu curat, cu alei şi străzi refăcute”, a menţionat edilul, arătându-se cum localnicii plantau flori şi nivelau pământul din zona aleilor pietonale.
De ceva ani încoace, drumurile din Băileşti au trecut prin refaceri profunde, începând cu cele de la periferia municipiului. Un lucru neobişnuit pentru un primar, care ar fi dorit „să-şi securizeze” voturile în zone mai bine locuite. Nu e cazul lui Pistriţu. Pe străzile nou-făcute, îndeosebi cele din partea de est a Băileştiului, se joacă zecile de copii, indiferent de etnie.
În fiecare an, o excursie gratuită pentru olimpici
Că are o aplecare firească spre prietenul tăcut, care este cartea, o dovedeşte primarul Pistriţu prin implicarea în sprijinul elevilor cu cele mai bune rezultate la concursuri. „Începând cu anul 2009, duc, cu sprijinul Consiliului Local, elevii olimpici din Băileşti într-o excursie, gratuit, timp de 7 zile. Iar, pe profesorii, care au girat rezultatele excepţionale ale acestora, îi scutim de plata impozitelor şi taxelor”, ne-a destăinuit primarul Băileştiului. Cu aproape 3.000 de locuitori plecaţi peste hotare să-şi facă un rost, cu două licee şi şase şcoli gimnaziale, unde elevii, unii mai impertinenţi, învinşi de decandenţa, ce li se serveşte încontinuu, dar alţii performanţi, ce ştiu că doar cartea rămâne temelia unui viitor mai bun, Băileştiul se circumscrie aceleaşi scenete tragi-comică naţională, pe care o privim din ce în ce mai debusolaţi. Cu toate acestea, „două fete din Balasan, sat aparţinător Băileştiului şi beneficiare de ajutor social din cauza condiţiile materiale precare au reuşit să intre la Medicină”, punctează cu sclipire oltenească dobândită primarul Pistriţu.
CRISTI PĂTRU şi VALENTIN CEAUŞESCU
