Pacienţii români continuă să fie sfidaţi de un sistem sanitar care arată mult mai bine în statistici decât în realitate. Deşi majoritatea unităţilor medicale sunt departe de standardele oferite în alte colţuri ale Europei, la raportări stăm bine. Potrivit datelor oficiale, spitalele româneşti au un număr de infecţii spitaliceşti mai mic decât unităţile sanitare din Germania, Austria sau Franţa. În Dolj, spre exemplu, potrivit raportărilor, doar 75 de pacienţi internaţi s-au ales cu boli chiar în timp ce primeau tratament în spital. Ceea ce înseamnă o rată de 0,76 raportat la o sută de pacienţi externaţi, surprinzător de mică în comparaţie cu media europeană care ajunge la 8-10%.
În judeţul Dolj, cele mai multe infecţii nosocomiale s-au înregistrat în secţiile de chirurgie, pediatrie, nou-născuţi, obstetrică şi Anestezie Terapie Intensivă. În privinţa tipurilor de infecţie depistate, mai des întâlnite au fost cele în plagă chirurgicală, infecţiile de tract digestiv, septicemie sau infecţiile respiratorii. Problema infecţiile intraspitaliceşti rămâne, de altfel, una de actualitate pentru toate sistemele de sănătate din lume. Pe plan mondial, numărul afecţiunilor căpătate de pacienţi în spitale este încă unul foarte mare. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, media este de aproximativ 9-10% din numărul total de pacienţi internaţi.
Păcăliţi de statistici
Din analiza datelor provenind din ancheta punctuală desfaşurată în 10 spitale de urgenţă, prevalenţa infecţiilor nosocomiale în România este de 2,8%, un punctaj „foarte bun” într-o ierarhie în care de exemplu Portugalia înregistrează 10%, iar Grecia 9%. În schimb, se înregistrează un volum semnificativ sporit faţă de media UE al prescrierilor de antimicrobiene atât în profilaxia preoperatorie cât şi în secţiile medicale, în legătură probabilă cu condiţiile igienico-sanitare generale. Iar utilizarea excesivă a antimicrobienelor în spitale favorizează pe termen mediu rezistenţa.
Un raport al Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), arată că în fiecare zi, unu din 18 pacienţi din spitalele europene se luptă cu cel puţin o infecţie dobândită în spital, ceea ce înseamnă aproximativ 3,2 milioane de pacienţi pe an. Conform sondajului ECDC, care a acoperit 1.000 de spitale din 30 de ţări europene, cea mai mare rată a infecţiilor contractate în spital (19,5%) se înregistrează în rândul pacienţilor internaţi la terapie intensivă. Anual, infecţiile nosocomiale sunt responsabile pentru decese şi pierderi financiare semnificative ale sistemelor de sănătate. În momentul de faţă, la fiecare 100 de pacienţi spitalizaţi la un moment dat, şapte în ţările dezvoltate şi zece în ţările în curs de dezvoltare vor dobândi cel puţin o infecţie nosocomială. În timp ce infecţiile tractului urinar sunt mai frecvente în ţările dezvoltate, infecţiile chirurgicale sunt de nouă ori mai numeroase în ţările în curs de dezvoltare afectând aproape două treimi dintre pacienţii operaţi.
În Europa, infecţiile nosocomiale cauzează 16 milioane extra-zile de spitalizare, 37.000 de decese, precum şi costuri de aproximativ şapte miliarde de euro pe an.
Măsuri simple de igienă
Surprinzător este faptul că multe dintre măsurile de prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale sunt simple, necostisitoare şi eficiente, dar responsabilitatea revine, în mare parte, şi personalului sanitar implicat. Pacienţii, dar şi deprinderile populaţiei generale privind igiena mâinilor joacă, la rândul lor, un rol important în prevenirea infecţiilor nosocomiale.
Un studiu realizat în urmă cu câţiva ani a relevant potenţialul deosebit al unui gest elementar de igienă precum spălarea corectă cu apă şi săpun a mâinilor: scăderea cu 50% a numărului cazurilor de pneumonie şi cu 34% a infecţiilor cutanate. De aceea, unul din obiectivele autorităţilor sanitare rămâne stimularea capacităţii unităţilor spitaliceşti de a parcurge primele etape recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru accederea în reţeaua internaţională a centrelor de excelenţă privind igiena mâinii. Astfel de iniţiative sunt simple, dar de mare responsabilitate şi însemnătate pentru sănătatea şi uneori chiar viaţa pacienţilor internaţi în spitale.
