Premierul polonez, Donald Tusk, deasupra tuturor!

S-a vorbit destul despre cel de-al 21-lea Congres al Partidului Popular European, prezent cu toată crema acestuia, de acum cunoscută, după povestea cu suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, de acum câteva luni, la Bucureşti. Ceea ce se aştepta era un mesaj de acum subînţeles: Traian Băsescu i-a mai mulţumit o dată Angelei Merkel, şi nu doar, pentru sprijinul acordat în pomenita împrejurare. Zidul internaţional al Bruxelles-ului, la referendum, când îşi asuma rolul de instanţă independentă, s-a văzut acum că era făcut din rude politice ale PDL. Comisia Europeană a acceptat tacit că schimbarea din vară, de la Bucureşti, nu a încălcat regulile democratice, dar că viteza cu care s-a produs nu este sănătoasă. Numai că democraţia nu are viteze. Este poate o probă, mai degrabă, de anduranţă, în care efortul de rezistenţă al românilor abia dacă mai este luat în consideraţie. PPE s-a arătat hotărât să apere fiecare redută a sa, după eşecurile din Franţa, Danemarca, Croaţia (stat în curs de aderare), în timp ce în Germania, Cehia, Italia, la alegerile regionale sau de land, locale şi municipale, se demonstrează  o pierdere de teren pentru „dreapta”. În acest context lansarea fastuoasă a candidaţilor USL, într-un mega – miting pe Arena Naţională din Capitală, umplută până la refuz, a avut simbolistica ei, dorindu-se o replică la presiunile popularilor din vară, dar şi redresarea moralului proprilor militanţi. Popularii europeni au perceput încotro se îndreaptă opţiunile electoratului, adică România nu lipseşte din tabloul european. Unii s-au pretins Europa, alţii Poporul. Despre calitatea discursurilor din ambele câmpuri politice, persuasiunea mesajelor, s-a discutat şi se va mai discuta de specialiştii în comunicare. După toate aparenţele, USL a ieşit bine. Discursul care a făcut excepţie miercuri,  la Casa Poporului, în timpul dezbaterilor PPE, a fost cel al premierului polonez Donald Tusk, detaşându-se prin concizie, realism şi mai ales demnitate. El le-a cerut mai întâi delegaţilor populari prezenţi la congresul PPE să fie atenţi, să nu cadă în capcana „ipocriziei politice”, care rezidă în sloganul „mai multă Europă” adoptat de familia popularilor.”Ipocrizia este atunci când un politician spune la Bucureşti «mai multă Europă», iar acelaşi politician spune a doua zi, la Bruxelles, că UE are nevoie de un buget mai mic. Ipocrizia apare, de asemenea, atunci când politicianul spune «mai multă Europă», iar apoi că nu e nevoie de a avea o Europă integrată, care să nu împartă în zona Euro şi zona noilor membrii. Ipocrizia este şi atunci când aici, la Bucureşti, acelaşi politician spune «mai multă Europă», iar apoi, a doua zi, afirmă că nu toate statele Europene trebuie să fie în Schengen. (…). Deci nu trebuie ca acest slogan să fie unul gol”, a mai spus premierul polonez, potrivit traducerii în limba română din limba poloneză. Donald Tusk este polonez şi acest lucru este privit cu maturitate la Bruxelles, dar şi la nivelul PPE. A fi polonez, cum am mai spus, este una dintre cele mai neobişnuite şi mai puternice formule de identitate europeană. Modelul de comportament al lui Donald Tusk nu este o noutate. Fondul istoric imbatabil, pe care se reazemă, s-a creat în timp. Bucureştiul nu-şi poate permite partitura pe care Polonia, stat mare, cu influenţă crescând în UE, care a rezistat bine crizei, a susţinut-o în repetate rânduri, refuzând să accepte încolonarea oarbă în noua ordine europenaă. Despre gesturile de afirmare ale Poloniei se poate discuta mult. Asupra discursului lui Donald Tusk, la Bucureşti, am dorit să atragem atenţia, fiind o expresie a demnităţii europene, şi, fără a dori să ne amăgim, liderii USL şi-au pliat retorica spre această zonă.