La mijlocul lunii septembrie, lucrările agricole premergătoare înfiinţării culturilor de toamnă ar fi trebuit să fie în toi. Din nenorocire, din cauza secetei prelungite, pământul sună ca o tingire când dai cu tocul încălţărilor şi lama plugurilor, anexate chiar unor tractoare puternice, performante, de ultimă generaţie, sare pe alocuri, cum se spune, din brazdă, de parcă ar întâmpina asfaltul, decupând cele mai bizare forme geometrice. Era vremea însămânţării rapiţei, orzului şi lucernei, dar nici un produucător agricol nu se hazardează deocamdată. Se urmăreşte cu obstinaţie, zi de zi, starea vremii şi buletinele meteo n-aduc, prin părţile locului, decât amăgiri. Peste puţine zile se va intra în ceea ce specialiştii numesc „epoca optimă” pentru înfiinţarea culturii grâului, principala plantă cerealieră a ţării. Materia primă a pâinii. Nădejdea toată stă „în Cel de Sus”, fiindcă dacă nu plouă consistent în următoarele zile ne vom confrunta cu o situaţie fără precedent. Meteorologul Ion Marinică, o personalitate în domeniu, ale cărui prognoze raţionale, mereu s-au confirmat, rămâne, însă, optimist. În opinia sa, disperarea nu-şi are rostul. Fiindcă am mai avut ani secetoşi, chiar la intervale scurte de timp. Ciclonii mediteraneeni sunt activaţi. Deocamdată au traiectorii care ocolesc ţara noastră, dar acestea se vor modifica şi vor atinge şi Doljul, fiindcă asta ne interesează cu precădere. Previziunile sale sunt de bun augur. Însă a înfiinţa culturi agricole de toamnă pe aproape 200.000 de hectare (grâu, orz şi rapiţă) devine, de la o zi la alta, tot mai puţin posibil. Rezervele de apă ale solulului sunt de mult epuizate şi consacraţii truditori ai pământului sunt descumpăniţi de nefireştile capricii ale naturii. S-au mai confruntat cu ani secetoşi, este adevărat, dar ceea ce trăiesc în această toamnă este un pisc al deznădejdii. Admiţând că vom avea o toamnă prelungită, poate şi cu ceva precipitaţii, de acum vitale, însă orice discuţie despre înfiinţarea culturilor agricole, în asemenea condiţii, nu poate face abstracţie de costurile ridicate impuse de anumite lucrări repetate. Şi iată cum ajungem din nou la starea deplorabilă a sistemelor de irigaţii, care, în asemenea situaţii, prin susţinerea statului, pe anumite perimetre amenajate, ar fi putut oferi udări de aprovizionare apte înfiinţării culturilor agricole de toamnă. Dar pe cine mai interesează aşa ceva? A fost un an agricol calic din cale-afară. Cu consecinţe aproape dramatice asupra preţurilor la principalele produse agro-alimentare, tot mai greu suportate de omul de rând. Apăsat de nevoi. Să mai zăbovim şi asupra altui aspect, trecut cu vederea: stocurile reduse de furaje pentru efectivele de animale, la intrarea în iarnă. Ceea ce va atrage după sine alte nenorociri, greu comensurabile. A vorbi despre dramatism în câmpia doljeană nu este deloc o exagerare. (M. Alexandru)
epoca optima ???
Comments are closed.