Când 1 plus 1 plus 1 fac… 1

PDL-ul lui Vasile Blaga nu va mai participa la alegerile parlamentare din toamnă sub sigla proprie, ci sub alt semn electoral, „inima”, după ce s-a aliat cu PNŢCD-ul lui Aurelian Pavelescu şi Forţa Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu, pentru a forma Alianţa România Dreaptă. Cum atât Forţa Civică, cât şi PNŢCD, s-au mai prezentat în campanii electorale, fără a suscita vreun interes, din varii motive, Alianţa România Dreaptă nu înseamnă altceva decât un veşmânt de camuflaj pentru PDL. În Dolj, de pildă, în 2004, Forţa Civică, acum expresia dreptei autentice, l-a avut drept candidat la Primăria Craiova, pe, Dumnezeu să-l ierte!, … Vasile Bulucea. De de a fost nevoie de această construcţie „de dreapta”, o reală bizarerie de fapt, este treaba arhitecţilor ei, deşi lipseşte deocamdată aşchia creştin-democrată a lui Mihai Neamţu, liderul Partidului Noua Republică. Paradisiaca epocă a democrat-liberalilor s-a cam dus, cel puţin pentru o vreme, şi a conta pe o resuscitare conferită de nişte forţe politice anemice, cum sunt PNŢCD şi Forţa Civică, lipsite de structuri organizatorice în teritoriu, pare o glumă. Mai clar, Aurelian Pavelescu şi Mihai Răzvan Ungureanu, alăturaţi lui Vasile Blaga, înseamnă, de fapt… Vasile Blaga. La toate acestea, fiindcă au fost destule discuţii şi negocierile privind atribuirea colegiilor uninominale nu sunt finalizate, se mai adaugă şi exigenţele etice de care Alianţa România Dreaptă vrea să ţină, declarativ, neapărat seama: adică nu se mai doresc candidaţi cu imagine proastă. Doar imagine… imaculată. Păi mai precară imagine decât o are premierul celor 78 de zile Mihai Răzvan Ungureanu, care a achiziţionat pentru sine, când se afla la Palatul Victoria, din bani publici, loţiuni, parfumuri, creme scumpe, forfecuţe, odorizante, dezinfectante, plus băuturi fine, cât să umple un bar, cine poate avea? Cu MRU şi Mihai Neamţu pe liste vrea ARD să rupă gura târgului? Să nu-l omitem pe Teodor Baconschi, care pe vremea când era ambasador la Paris nu putea dormi în palatul, o construcţie fabuloasă, care aparţine statului român, şi utiliza un costisitor apartament în centrul de lux al oraşului luminilor. Oamenii aceştia au propovăduit exaltaţi austeritatea, în timp ce ei erau branşaţi la conducta banului public. L-am ascultat pe MRU, fost director la SIE, fost şef al diplomaţiei de la Bucureşti, intervievat de ziarişti în legătură cu anacronicele achiziţii în interes personal pe bani publici. „Să nu discutăm prostiuţe. Probabil că cineva trebuie să explice acest lucru, nu semnez eu deconturile” a spus el. „Prostiuţe” le-a numit rafinatul intelectual, marea promisiune şi găselniţă a dreptei româneşti, emasculată de geneticianul „de serviciu” Valeriu Stoica, nesecătuit în idei. Ca om de dreapta, MRU de la Forţa Civică, botezat şi “unguent”, gândeşte astfel: Statul nu trebuie să mai dea nimic altora decât mie. Zece miliarde de lei vechi cheltuieli de protocol în 78 de zile. Tocaţi mărunt. Adică să cumperi, în vremuri de criză, produse de lux, în cantităţi nefireşti, pentru uzul personal, cu lumea în Piaţa Universităţii din Capitală, dar şi în alte oraşe din ţară în stradă, în sumă de peste un miliard de lei vechi, e un cinism fără margini. Şi când manifestanţii scandau „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”, Teodor Baconschi avea grija, pe blogul personal, să-i facă ciumpalaci şi populaţie ineptă. Problema dreptei româneşti, dacă ea există, stă în calitatea oamenilor pe care se reazemă. Fiindcă unii au ceva, cum se spune, la mansardă.