Investiţie în cultură şi identitate făcută de Muzeul Olteniei şi Consiliul Judeţean Dolj – Campania arheologică 2011, cu succes pentru căutătorii de „comori” ale Doljului

Situl istoric existent la CIOROIU NOU (comuna Cioroiaşi) ar putea adăposti ruinele Malvei, fosta capitală romană a Daciei Malvensis, căutată de sute de ani, teoria continuând să fie „alimentată” de sutele de descoperiri făcute aici, inclusiv anul acesta, în cadrul unei campanii arheologice desfăşurate între 10 august şi 15 septembrie. Pe şantierul de la DESA, deschis pe întreaga perioadă a lunii trecute, arheologii au dat la iveală primul tezaur monetar de aur din Oltenia, cuprinzând 75 de monede de 24 K, datate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi evaluate la aproximativ 150.000 de euro.

Odată cu punerea în valoare a ruinelor castrului roman de la RĂCARII DE JOS (sat aparţinând comunei Brădeşti) – încercare făcută în cadrul campaniei arheologice din iunie –, ar putea intra în circuitul turistic al Doljului încă un monument arheologic vizitabil, alături de cel de la Cioroiu Nou. Nici la FĂRCAŞ rezultatele cercetărilor, întreprinse pentru prima dată în acest an, între 1 şi 12 septembrie, n-au întârziat să apară, ele îndemnând la continuarea studiului acestei zone, pentru a confirma sau infirma ipoteza existenţei ţinutului lui Farcaş – prima formaţiune statală românească în această zonă.

Pe toate aceste patru şantiere arheologice cercetările au fost coordonate de Muzeul Olteniei, prin specialiştii Secţiei Istorie-Arheologie, şi finanţate cu sume importante de Consiliul Judeţean Dolj. Campaniile de teren au necesitat aproximativ 70.000 de lei, la care se adaugă aproape 46.000 de lei pentru scanarea geofizică a siturilor, operaţiune realizată în premieră în această zonă a ţării. „Aceste investiţii nu fac altceva decât să ajute la punerea în valoare a culturii şi identităţii acestui judeţ, în care sunt reperate în jur de 800 de situri arheologice. Din păcate însă, doar câteva sunt înregistrate în Lista Monumentelor Istorice”, spune prof. dr. Mihai Fifor, managerul Muzeului Olteniei.

Anul acesta, primele săpături după vestigiile din cnezatul lui Farcaş

În cursul acestui an s-au deschis pentru prima oară cercetările arheologice în punctul „Jidovi” din comuna Fărcaş, prin realizarea unui sondaj de informare. Situl a fost pentru prima dată semnalat încă din anul 1997 şi mereu readus în atenţia arheologilor de primarul localităţii, Ilie Nemţaru, care în permanenţă a argumentat solid necesitatea realizării de cercetări arheologice aici.

Totul a pornit de la potrivirea unor informaţii istorice cu toponimele zonei, explică arheologul Florin Ridiche: «Farcaş (sau Fărcaş) a fost un cneaz sau voievod din Oltenia secolului al XIII-lea. Printr-o diplomă din 1247, regele Ungariei a acordat, pentru 25 de ani, Ordinului Cavalerilor Ioaniţi Ţara Severinului toată, cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş, până la râul Olt, dar fără Ţara lui Litovoi şi fără Ţara lui Seneslau, care rămâneau în continuare stăpâni aşa cum fuseseră şi până atunci. După cum reiese din acest act, Farcaş era un mic conducător local, care stăpânea o parte din Oltenia. Nicolae Iorga afirma că Farcaş ar fi stăpânit un teritoriu în sudul judeţului Vâlcea, pentru că numele de „farcaş” înseamnă în maghiară „lup”, la fel însemnând şi slavonescul „vâlc”».

De-a lungul timpului a fost o mare problemă identificarea, în teren, a acestor prime formaţiuni politice româneşti. Ca atare, în cursul ultimilor doi ani s-a realizat o cercetare completă şi complexă a zonei comunei Fărcaş, care a dus la realizarea campaniei arheologice din acest an. Pe lângă faptul că în punctul „Jidovi” a fost descoperită ceramică medievală datată între secolele al X-lea şi al XIII-lea, cam din aceeaşi perioadă când a fost semnalat în documentele vremii şi cnezatul lui Farcaş, mai trebuie ţinut cont şi de potrivirea de nume al actualei localităţi cu cel al cnezatului, dar şi de existenţa, pe teritoriul comunei, a unui toponim, „Cimitirul Mongol”, care duce la contextul în care a fost semnalat cnezatul lui Farcaş.

«Se ştie că în anul 1241 a avut loc marea invazie mongolă, care a afectat o bună parte din Europa, Regatul Ungariei, în primul rând. Ca urmare a acestei invazii, regele maghiar Bela al IV-lea emite la 2 iunie 1247 o diplomă prin care dăruieşte cavalerilor ioaniţi o bună parte din Oltenia, cerând în schimb acestora protecţia militară a regatului împotriva năvălirilor tătaro-mongole. Toate acestea arată că invaziile mongole au afectat şi Oltenia, implicit şi cnezatul lui Farcaş, de aici şi existenţa până în zilele noastre a toponimului „Cimitirul Mongol”», spune Florin Ridiche.

Având la dispoziţie toate aceste informaţii, s-a hotărât deschiderea unui nou şantier arheologic pentru confirmarea sau infirmarea informaţiilor istorice. Colectivul ştiinţific desemnat să realizeze aceste cercetări a fost format din dr. Florin Ridiche şi drd. Irina Maria Popescu, muzeografi, sprijiniţi de voluntarii Matt McTernan – masterand la Universitatea din Manchester, Marius-Mihai Şelevartă – student în anul al II-lea la Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Craiova, Silviu Daniel Crăciun, elevii Mara Buligă (Colegiul Naţional „Elena Cuza) şi Florin Oprea (Şcoala Generală Fărcaş). Beneficiind de sprijinul direct al primarului comunei Fărcaş, Ilie Nemţaru, săpăturile arheologice au început la 1 septembrie, desfăşurându-se pe o perioadă de două săptămâni.

Surprizele nu au întârziat să apară. «Cercetându-se sistemul de fortificaţie a cetăţii din punctul „Jidovi”, s-a constatat că aceasta a fost locuită încă din Epoca Bronzului, acum aproximativ 4500 de ani, după aceea, în Prima Epocă a Fierului, acum aproximativ 2800 de ani, dar şi pe vremea dacilor, acum aproximativ 2000 de ani, populaţia românească ajungând aici cam în vremea când e menţionat şi cnezatul medieval al lui Farcaş. Se pare că la un moment dat, în perioada dacică, romanii au atacat această cetăţuie, incendiind totul, probabil în vremea războaielor daco-romane. Românii au reocupat, în epoca medievală, practic o ruină, stabilind aici un prim centru de putere, afectat la rândul său de marea invazie mongolă din anul 1241. Sistemul de fortificaţie a fost ridicat prima dată în Epoca Bronzului prin săparea unui simplu şanţ de apărare. Dacii au pus la punct acest sistem de apărare, prin ridicarea unui val de pământ şi construirea, deasupra, a unui zid de cărămidă, înalt de 3 metri, dar şi prin săparea unui nou şanţ de protecţie mult mai mare, astfel încât, în prezent, atât valul de pământ, cât şi şanţul de apărare constituie obiective vizitabile», a adăugat specialistul Muzeului Olteniei.

Rezultatele cercetărilor arheologice de la Fărcaş îndeamnă la continuarea studiului zonei şi în anii următori, mai ales în aşezarea civilă din interiorul acestei cetăţui, pentru a se cunoaşte mai bine viaţa cotidiană a oamenilor care au locuit aici şi pentru a aprofunda caracterul incipient al organizării statale româneşti.

Mihai Fifor, managerul Muzeului Olteniei: «Şantierele sunt o parte esenţială a activităţii muzeale, şcoala craioveană de arheologie fiind mereu centrată pe Muzeul Regional al Olteniei ca instituţie tezaurizatoare a valorilor de patrimoniu din acest domeniu. Poate cea mai bună dovadă a faptului că muzeul are o politică foarte bine creionată în acest sens este aceea că, de mai bine de şase ani, şantierele de la Cioroiu Nou, Desa, Răcari şi, de anul acesta, Fărcaş sunt finanţate cu sume importante de Consiliul Judeţean Dolj. De pildă, numai în 2011 campaniile de teren au presupus în jur de 70.000 de lei, la care s-ar adăuga aproape 46.000 de lei pentru scanarea geofizică a siturilor, operaţiune în premieră în zona aceasta a ţării. Toate aceste investiţii ale CJ Dolj şi ale Muzeului Olteniei nu fac altceva decât să ajute la punerea în valoare a culturii şi identităţii acestui judeţ, în care sunt reperate în jur de 800 de situri arheologice. Din păcate însă, prea puţine sunt înregistrate în Lista Monumentelor Istorice».

 

Arheologul Dorel Bondoc: „Cândva tot ne vom plimba prin parcul tematic de la Cioroiu Nou!”

Prima semnalare a unor vestigii romane la Cioroiu Nou datează din 1875: o statuie de marmură (rămasă neidentificată, piesa fiind transportată după descoperire în afara hotarelor româneşti) şi o figurină de bronz în formă de cocoş. Situl arheologic a fost redescoperit în anul 1938, primele săpături arheologice fiind efectuate aici de doi eminenţi cercetători ai Olteniei: C. S. Nicolăescu-Plopşor şi Dumitru Tudor. Din păcate, documentaţia săpăturilor din 1938 s-a pierdut în timpul celui de-al doilea Război Mondial, care a şi întrerupt cercetările abia începute, iar obiectele s-au rătăcit. Conduse de Dumitru Tudor şi Gheorghe Popilian, săpături arheologice au mai avut loc aici în cadrul a trei campanii, din anii 1959, 1960 şi 1961. Au fost reluate în anul 2000, de specialişti ai Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova, avându-l ca şef de şantier pe expert arheolog dr. Dorel Bondoc.

Spectaculoasele descoperiri făcute până în prezent stau la baza teoriei conform căreia pe amplasamentul şantierului de la Cioroiu Nou s-a aflat cândva Malva, capitala Daciei Malvensis, căutată de sute de ani. Cel mai concludent indiciu în favoarea acestei ipoteze este o inscripţie găsită aici – singura de acest gen din ţară – care conţine numele Daciei Malvensis şi care a fost publicată de C. S. Nicolăescu-Plopşor în 1965.

Cu susţinerea Consiliului Judeţean Dolj şi a Primăriei comunei Cioroiaşi, reprezentanţii Muzeului Olteniei şi ai ONG-ului „Alexis Project” (preşedinte dr. Adrian Gheorghe), care are în proprietate terenul pe care se fac săpături, l-au transformat în primul sit vizitabil din judeţ, ridicând inclusiv un turn de veghe, identic cu cel roman. Dorinţa este ca aici să fie amenajat un parc tematic comparabil cu cel de la Xanten – Germania, unde a fost reconstruit un întreg oraş arheologic, cu castre romane, amfiteatre şi băi.

Între 10 august şi 15 septembrie a.c., la Cioroiu Nou  s-a desfăşurat cea de-a 11-a campanie arheologică sub responsabilitatea ştiinţifică a dr. Dorel Bondoc. Pe lângă construcţiile evidenţiate în anii din urmă, săpăturile de-acum au scos la iveală încă două clădiri – una adăpostind probabil un spital, alta a cărei utilitate încă nu poate fi precizată.

– În 2010, la Cioroiu Nou au avut loc trei campanii arheologice, anul acesta a fost întreprinsă încă una, săpăturile fiind încheiate cu numai câteva zile în urmă… În ce condiţii aţi lăsat şantierul, pentru a-l regăsi anul viitor?

– La scurt timp după încheierea săpăturilor arheologice, întreg perimetrul fortificaţiei militare şi, parţial, împrejurimile vor fi scanate prin mijloace geofizice moderne, astfel că până la finele anului vom avea o imagine mai clară a vestigiilor romane din acest spaţiu. Având în vedere cele descoperite până în prezent, speranţele sunt mari…

Ca şi până acum, tot ce s-a găsit în săpături – mă refer la ziduri, complexe, clădiri – a fost supus operaţiunii de conservare primară. În comparaţie cu rezultatele obţinute anul trecut, în 2011 au fost puse în evidenţă alte două clădiri cu ziduri de piatră. Acestea au fost dezvelite deocamdată parţial, una din ele putând fi identificată (ipotetic) cu un spital. Dacă este aşa, apropierea sa de terme nu este întâmplătoare. Foarte important: cele două clădiri au aceeaşi orientare ca a termelor, ceea ce sugerează existenţa unei sistematizări a construcţiilor.

– Săpăturile anterioare au dat la iveală elementele unei fortificaţii militare, un templu, o necropolă, clădiri administrative şi militare, terme cu încălzire prin podea, statui, piese metalice, de fier şi bronz, arme, inscripţii şi un bogat inventar de ceramică, inclusiv terra sigillata. Anul trecut arătaţi zeci de cărămizi ştampilate cu numele abreviat al legiunii a VII-a Claudia, nenumărate monede din bronz, foarte multe fibule… Care sunt cele mai recente descoperiri, ce importanţă au şi, implicit, către ce ipoteze vă conduc?

– Am amintit mai înainte de o clădire ce ar putea fi identificată cu un spital (lat. valetudinarium). Pentru această identificare pledează dimensiunile clădirii, planul său, precum şi anumite descoperiri mărunte făcute în interiorul şi în vecinătatea sa (ace de control, sonde, spatule, plăcuţe de preparat medicamente). De asemenea, o serie de alte clădiri cu plan similar din alte oraşe şi castre romane au fost identificate ca având funcţionalitatea de spital. Clădirea a fiinţat în prima jumătate a secolului al III-lea, fiind contemporană cu termele. Între terme şi clădirea presupusă drept spital a fost construită mai târziu o alta, cu fundaţii de piatră groase de 0,80 m, a cărei utilitate nu poate fi precizată în acest moment.

Şi în acest an au fost descoperite monede, fibule, cărămizi cu ştampila legiunii VII Claudia, obiecte de fier, de os etc. Varietatea şi numărul mare de descoperiri, caracterul acestora, dispunerea clădirilor după un plan regulat –  toate acestea sugerează faptul că la Cioroiu Nou avem de-a face cu un oraş roman în toată regula. Dacă de-a lungul vremii nu ar fi fost spoliate piatra şi cărămida, cu siguranţă că lucrurile ar fi arătat mult mai bine.

Existenţa unei structuri urbane la Cioroiu Nou se justifică graţie poziţionării sale geografice în centrul mănoasei câmpii din sud-vestul Olteniei, a bogăţiei solului, a apropierii sale de linia Dunării. Toate acestea au determinat o intensă viaţă economică. Prezenţa unui detaşament al legiunii VII Claudia inspira siguranţă şi securitate pentru toţi locuitorii. Probabil de aici şi dimensiunile mari ale aşezării.

– Cu convingerea că vă aflaţi pe un sit extrem de valoros, vehiculaţi în trecut ideea organizării la Cioroiu Nou, împreună cu autorităţile judeţene, a unui parc tematic, asemănător cu cel din Xanten (Germania), a unui „open air museum” care ar putea atrage foarte mulţi turişti. Aţi renunţat la ea sau, din contră, vă preocupaţi să o materializaţi?

– Convingerea că la Cioroiu Nou avem de-a face cu un sit arheologic valoros a existat şi există. An de an, se confirmă aproape întrutotul ceea ce am presupus sau afirmat. Din păcate, acum 10 ani, când am început să fac „valuri” în această direcţie, nu m-a ascultat nimeni. La vremea aceea terenul se putea achiziţiona la preţuri convenabile pentru statul român.

Faptul că săpăturile arheologice continuă dovedeşte că nu s-a renunţat la ideea organizării unui parc tematic aici. Dar până acolo mai sunt multe de făcut: amenajarea unei căi de acces de la drumul asfaltat şi până la sit, organizarea unei baze, asigurarea unui serviciu de pază şi întreţinere, înfiinţarea unui punct de comercializare de suveniruri, reviste, pliante, broşuri etc. Şi, nu în ultimul rând, introducerea monumentului într-un circuit turistic. Aceştia sunt paşii ce trebuie urmaţi pentru ca în final să putem vorbi despre un parc tematic la Cioroiu Nou.

Eu, ca arheolog, mă pot implica numai la nivelul executării unor săpături arheologice de calitate din care să obţin un maximum de informaţie ştiinţifică. De asemenea, pot realiza legal operaţiuni de conservare primară a edificiilor descoperite şi am obligaţia profesională şi morală să procedez la publicarea rezultatelor obţinute. Toate acestea le-am făcut şi le fac în continuare. Situl este cercetat corespunzător, construcţiile au fost conservate, iar din 2010 Cioroiu Nou are o micromonografie sub semnătura mea: „Cioroiu Nou. 100 descoperiri arheologice / One hundred archaeological discoveries”. De aici încolo, celelalte aspecte reprezintă, aşa cum am mai spus, apanaje ale Consiliului Judeţean Dolj şi ale conducerii Muzeului Olteniei. Chiar şi aşa, situl este vizitat atât de oameni din zonă, cât şi de alţii de mai departe. Într-o duminică, de curând, au venit în vizită câţiva turişti din Germania, care aflaseră de existenţa termelor de pe Internet.

Din nefericire, ne confruntăm şi cu nenorocita asta de criză financiară, care nu mai trece odată. Şi totuşi, chiar dacă speranţa moare ultima, eu continuu să cred că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, mai tineri sau mai vârstnici, ne vom putea plimba prin parcul tematic de la Cioroiu Nou. Iar dacă noi nu, atunci cu siguranţă generaţia următoare…

– Ca specialist, v-aţi legat mare parte din carieră de acest sit arheologic, pe care vă aflaţi, iată, pentru al 11-lea an consecutiv. Activitatea „de şantier” a fost urmată de participarea la conferinţe naţionale şi internaţionale şi, cum spuneaţi, de publicarea unor lucrări pe această temă. Aţi perseverat pentru că aţi intuit potenţialul acestui obiectiv sau au existat şi alte motive? Credeţi că situl istoric existent aici adăposteşte ruinele Malvei, fosta capitală romană a Daciei Malvensis, căutată de sute de ani.

– Cioroiu Nou este pentru mine un loc unde mă simt ca acasă. Cunosc bine localitatea, împrejurimile şi oamenii locului. Tradiţional, toată lumea ştie că în fiecare vară vine „domnu’ inginer Bondoc” să facă săpături arheologice. Este adevărat că am intuit potenţialul arheologic al sitului (şi aici nasul meu de arheolog nu m-a înşelat!), dar m-am bazat şi pe nişte evidenţe. Numărul relativ ridicat de inscripţii şi conţinutul lor, aspectul spectaculos al unora dintre piesele sculpturale, intensitatea circulaţiei monetare, existenţa unui puternic centru ceramic ş.a. sunt indicatori cu privire la caracterul unui sit arheologic roman (sigur, numai dacă ai cunoştinţă de toate acestea…).

Problema localizării Coloniei Malva reprezintă o chestiune ce durează de mai bine de 100 de ani. Malva a fost localizată, pe rând, la Sucidava, la Răcari, în Banat la Denta, la Romula (Reşca, judeţul Olt). Nici una dintre aceste ipoteze nu este satisfăcătoare pe deplin. De circa două decenii, prof. dr. Constantin C. Petolescu, de la Universitatea din Bucureşti, susţine însă identificarea Cioroiului Nou cu Malva. Pe o dedicaţie pusă de un anume M. Opellius Maximus se poate citi pro salute Malvensium, iar o inscripţie găsită în anul 2006 conţine termenul de COLONIA.

În ceea ce mă priveşte, simt nevoia unor probe mai puternice, precum o inscripţie mai elocventă, sau identificarea unui templu al triadei capitoline, sau descoperirea unui amfiteatru, sau descoperirea celor două artere principale cardo şi decumanus maximus, toate acestea, dar şi altele fiind caracteristice unei colonia. Însă trebuie continuate cercetările. Probabil că, într-o bună zi, le voi găsi…

Pentru campaniile arheologice din acest an, de la Răcari şi Cioroiu Nou, au fost alocate 10.000 lei, respectiv 30.000 lei, „sume importante, având în vedere faptul că ne aflăm într-o perioadă nu tocmai fericită din punct de vedere economic”, recunoaşte şi arheologul Dorel Bondoc. La Cioroiu Nou, în special, extraordinarul potenţial turistic al zonei este umbrit de lipsa fondurilor, speranţele fiind puse cu precădere în cele europene. De ce se amână încă întocmirea unui proiect pentru accesarea acestora?

Mihai Fifor, managerul Muzeului Olteniei: «Dorim să accesăm fonduri europene, însă pentru asta e nevoie de un studiu de fezabilitate. Iar pentru a putea trece la realizarea lui trebuie să fii proprietarul terenului pe care se află situl. În cazul Răcari, vorbim de domeniu public, însă la Cioroiu Nou sunt mai mulţi proprietari. Suntem în faza în care am solicitat Ministerului Culturii clarificări cu privire la modul în care se poate realiza o documentaţie tehnică de reconstituire şi de îndată ce vom avea un răspuns ne vom adresa Consiliului Judeţean şi împreună vom face mai departe paşii necesari. ONG-ul „Alexis Project” – organizaţie neguvernamentală şi non-profit, specializată în identificarea, salvarea şi promovarea valorilor materiale şi spirituale ale României, ale patrimoniului cultural regional, şi care lucrează sub contract şi sub monitorizarea Muzeului Olteniei – a cumpărat la Cioroiu Nou doar o mică parcelă, acolo unde încă se sapă. Restul, până la 11 hectare, este compus din foarte multe parcele, cu proprietari diferiţi. Am discutat acest aspect cu reprezentanţii Primăriei Cioroiaşi şi cu cei ai CJ Dolj, iar convenţia a fost să mai lăsăm să treacă măcar o campanie arheologică, să ne elucidam cu privire la ce este acolo şi apoi parcelele respective pot fi cumpărate ori, după caz, se poate trece la exproprieri pentru utilitate publică. Rămâne să vedem ce ne spune şi scanarea geofizică, o radiografie a solului extrem de complexă…».