Christine Lagarde este implicată personal într-un proces cu „multe anomalii şi nereguli”: aceasta este motivarea Curţii de Justiţie a Republicii (CJR), care a decis, la 4 august a.c., deschiderea unei anchete în afacerea Bernard Tapie – Credit Lyonnais. Site-ul de informaţii care oferă motivarea CJR inserează că este vorba „de un document în orice moment copleşitor pentru Christine Lagarde”. Fostul ministru francez al Economiei, în prezent director general al Fondului Monetar Internaţional, „pare a fi contribuit personal la fapte nepermise, inclusiv la darea de instrucţiuni privind votul reprezentanţilor statului în consiliul de administraţie al EPFR (Societatea Publică de Finanţare şi Restructurare), garantând susţinerea financiară a statului în CDR, un consorţiu care garanta pasivul lui Credit Lyonnais, întâlnindu-se cu preşedintele acestei instituţii publice în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al CDR”. Povestea este lungă. La 4 august a.c., Comisia pentru petiţii a dat aviz favorabil deschiderii unei anchete asupra Christinei Lagarde. Comisia de instrucţie, care va conduce investigaţiile pentru a decide dacă doamna Christine Lagarde trebuie să fie judecată pentru „complicitate la fals” şi „complicitate la deturnare de fonduri publice”, a fost oficial sesizată. În iulie 2008, un tribunal de arbitraj a condamnat CDR la vărsarea către Bernard Tapie a sumei de 285 milioane euro drept compensaţie pentru reglarea litigiului care opunea fosta bancă publică Credit Lyonnais vânzării firmei Adidas, în 1993. „După compensarea cu diverşi creditori, urma să fie vărsată o sumă netă de 304 milioane euro fostului om de afaceri” au consemnat cei şapte judecători care au alcătuit Comisia pentru petiţii a CJR. Textul subliniază că „principiul” recursului în arbitraj a fost instituit în momentul preluării mandatului de ministru al Economiei de Christine Lagarde, care îi succeda lui Jean Louis Borloo, în pofida opoziţiei manifestată de directorul general al Agenţiei Participaţiei Statului, consemnează CJR. Care mai subliniază că recursul „contestabil” la arbitraj a fost decis atunci când „ toate celelalte şanse ale mandatarilor lui Bernard Tapie erau serios compromise”. Frica invocată de ex-ministrul Christine Lagarde pe motivul „întinderii duratei procedurilor judiciare şi creşterea onorariilor avocaţilor angajaţi de CDR” constituie o explicaţie slabă privind abandonarea procedurilor, subliniază CJR. În cele din urmă, decizia tribunalului de arbitraj a satisfăcut 80% din cererile lui Bernard Tapie pentru prejudiciu material şi 90% pentru prejudiciu moral. Povestea, realmente încurcată, este prezentă în presa franceză şi nu are alt rost decât acela de a-l pune într-o postură şi mai dificilă pe preşedintele Nicolas Sarkozy în an preelectoral şi într-un moment în care nu stă deloc convenabil în sondaje.
