Preşedintele Klaus Iohannis a discutat, ieri, timp de aproape 40 de minute, cu premierul Viorica Dăncilă, despre aspectele legate de preluarea, la începutul anului viitor, de către România, a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene. Şi nu e deloc devreme, o asemenea abordare vizând stadiul pregătirilor dosarelor şi temelor de interes, precum şi nevoia pregătirii unor răspunsuri adecvate la noile realităţi şi provocări cărora UE şi statele membre vor trebui să le facă faţă. Oricum, se prefigurează un mandat deloc uşor, mai degrabă complicat. Prea multe, exceptând aspectele inserate în comunicatul oficial al Guvernului, n-au răzbit în spaţiul public, aşa încât multe din comentariile premergătoare întâlnirii menţionate s-au văzut în bună măsură infirmate. Relaţia celor două palate este de mai multă vreme una rece, îngheţată chiar, cu reduse şanse de încălzire ex-abrupto, dar cu şanse de ameliorare treptată, fiind evocat pe surse „un ton bun” în dialogul angajat. Comunicatul oficial al Guvernului inserează că au fost trecute în revistă priorităţile incluse în programul de lucru al preşedinţiei României la Consiliul UE, discutându-se inclusiv pe marginea calendarului acţiunilor pe care Guvernul le are în vedere să le organizeze în prima jumătate a anului viitor. Preşedinţia rotativă pentru o perioadă de şase luni este asigurată de Executiv. Care a şi trecut, de mai multă vreme, la treabă, prin miniştri săi de resort, şi avem în vedere activitatea febrilă, consistentă, depusă de Victor Negrescu, ministru delegat pentru Afaceri Europene. Rolul lui Klaus Iohannis, deloc neglijabil, rămâne totuşi în primul rând reprezentativ, în toată povestea. Sarcina Guvernului este în schimb, repetăm, una dificilă. Extrem de dificilă. Întâlnirea de la Cotroceni dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă, dincolo de conţinutul discuţiilor este un semnal, menit să simbolizeze disponibilitatea palatelor la dialog şi o „pace rece”, în perioada imediată, imperativ recomandată – se spune – inclusiv de la Bruxelles. Şi iată de ce. România va avea obligaţia de a contribui active, pe durata mandatului său, la identificarea unui consens, ceea ce n-ar putea-o face din postura confuză a unei instabilităţi politice şi a unei necurmate confruntări româno-română. Întâlnirea de la Palatul Cotroceni dintre preşedintele ţării şi premier nu a fost urmată din păcate şi de un comunicat de presă al Administraţiei prezidenţiale pentru lămuriri depline. Fiindcă salutând discuţia în sine, circumscrisă unui moment de referinţă al istoriei postdecembriste – preluarea preşedinţiei Consiliului UE – este nevoie şi de un plus de transparenţă în dialogul angajat şi de un apel calm la solidaritate, fiindcă până la urmă toţi suntem români. Şi nu se poate câştiga prestigiu, sau pierde, decât împreună.
