Poetul George Coşbuc a locuit – vremelnic – la Craiova

0
118

 

Placa 2Domnul Petre Gigea Gorun, fost primar al Craiovei, ex-prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean Dolj, cadru universitar, guvernator al României la FMI, guvernator al României la Banca Mondială, ministru al Finanţelor, consilier al preşedintelui României, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Paris, ambasador la UNESCO, cu recunoscute preocupări literare, în voluminoasa lucrare „Primari ai Craiovei în slujba Cetăţii (1964-2013)”, inserează undeva o informaţie, trecută, din păcate, cu vederea. Inclusiv de critica literară. Volumul la care ne referim adună un material bibliografic covârşitor şi informaţia inedită sună aşa: „În casa de pe strada Brânduşa, numărul 14, a locuit o perioadă şi poetul George Coşbuc. Unicul său fiu, Alexandru, s-a născut la Craiova şi în registrul de stare civilă al oraşului semnează tatăl său George Coşbuc”. Din păcate, Alexandru Coşbuc a murit în 1918, la Tismana, într-un accident de circulaţie, ne mai încredinţează domnul Petre Gigea Gorun. Cei de la Adevărul online, într-o documentare la faţa locului, susţin că Alexandru Coşbuc a murit la 26 august 1915, într-un accident de circulaţie şi locul unde a avut loc tragicul eveniment rutier este cunoscut de gorjeni ca „Fântâna lui Coşbuc”, ridicată fiind de marele poet în memoria fiului său. Avea 19 ani când i s-a curmat viaţa. Acum, potrivit unui patron de restaurant, Ion Vârţanu, la locul accidentului ar fi amplasată o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coşbuc şi chiar ar fi mers la Bistriţa Năsăud, la Casa Memorială „George Coşbuc”, pentru a cunoaşte mai multe detalii despre viaţa acestuia. Se spune că, după acest accident, George Coşbuc n-ar fi mai scris niciun rând, iar după 3 ani s-ar fi stins din viaţă. La Tismana, scriitorul care înainte de primul război mondial era considerat cel mai popular poet român, venea an de an şi ar fi tradus „Divina Comedie”, pentru transpunerea lui Dante în româneşte învăţând limba italiană. Cele trei părţi ale celebrei opere (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul) au trecut în româneşte, nu numai exact în acelaşi număr de terţine, dar chiar în acelaşi număr de silabe, câte are originalul, într-atât de bine şlefuită a fost lucrarea apărută postum. Mare parte din poezia lui Coşbuc, inclusiv cea socială, s-a banalizat, chiar dacă a scris şi câteva din cele mai frumoase poezii pentru copii (Concertul primăverii, Nunta în codru, În miezul iernii, Iarna pe uliţă, Cântec etc.). De asemenea, poezii ca Mama, Cântecul fusului, El zorab, Noapte de vară, Trei doamne şi toţi trei, desfătară până la saţietate copilăria câtorva generaţii prin mijlocirea manualelor didactice şi a serbărilor şcolare, susţine George Călinescu. George Coşbuc a scris de toate, trebuind să se întreţină pe sine ca profesionist ce se afla. Era capabil să zidească temeinic, iar dacă opera sa apare oarecum dispersată tematic, inegală din această pricină, această s-a întâmplat fiindcă a trebuit să răspundă epocii. Fireşte, nu ne-am propus să avem accente critice la opera marelui poet, dorind în schimb să semnalăm un detaliu, asupra căruia ne-a atras atenţia un demnitar elevat care a lucrat în administraţia publică locală a Craiovei.