Cele mai mari şanse să devină antrenor al Universităţii Craiova le are italianul Devis Mangia, dar şi alte nume sunt pe lista conducătorilor din Bănie
Mandatul lui Gigi Mulţescu, cu bune şi rele, ia sfârşit în proporţie de 99% şi mai multe variante de antrenori au fost în calculele oficialilor craioveni. Favorit să preia Ştiinţa este italianul Devis Mangia, care ar fi ajutat de fostul internaţional Paul Codrea, însă negocierile nu sunt finalizate. Restul antrenorilor sunt români, dar numai unul este craiovean, Corneliu Papură, însă acesta are şanse mici să promoveze la prima echipă, cel puţin deocamdată. Cuvântul Libertăţii vă prezintă o analiză amănunţită, cu argumente pro şi contra pentru fiecare dintre potenţialii antrenori ai Craiovei.
Pro
- Şi-a îndeplinit obiectivul din acest sezon: calificarea în play-off şi în cupele europene, în condiţiile în care echipa nu a prea jucat pe teren propriu.
- Echipa a practicat sub conducerea sa un fotbal spectaculos, ofensiv, în special în prima parte a sezonului.
- Ar avea continuitate, cunoscând deja lotul, nu ar mai fi nevoie de o perioadă de cunoaştere reciprocă între el şi jucători.
- A avut rezultate imediat, echipa a avut un joc bun şi rezultate notabile din start, nu a solicitat mult timp, e adevărat preluând şi o echipă omogenă.
- Cu un lot fără prea multe valori, fără un atacant redutabil, şi multe probleme legate de accidentări şi jucători aflaţi la final de contract, echipa a avut un parcurs remarcabil, fiind în Top 6.
Contra
- Nu reacţionează în multe momente, face schimbări târziu sau deloc, iar când le face, nu e inspirat. Rareori un jucător venit de pe bancă a adus un plus, remarcându-se doar cazurile Manea, cu Viitorul acasă, şi Gustavo, la Dinamo.
- Întreţine o stare de tensiune la echipă, sunt cam mulţi jucători nemulţumiţi de relaţia cu el, nu discută personal cu fiecare şi îi critică public. De aici probabil şi lipsa de continuitate, Craiova fiind singura echipă din cariera sa în România la care a bifat un sezon complet.
- Uneori parcă vede alt meci, vorbeşte de jucători care nu au intrat sau de ocazii care nu au fost.
- Pare obosit psihic, extenuat, presiunea şi-a spus cuvântul şi nu-i face faţă. Nu transmite energie de pe marginea terenului, iar uneori echipa are nevoie de un impuls de pe banca tehnică.
- Nu a antrenat echipe cu obiective mari şi nu a câştigat niciun trofeu în cariera sa, iar aceste lucruri se observă în limitele sale.
Pro
- Are un CV bun. Cu excepţia lui Mandorlini şi Bergodi, restul italienilor care au venit în România nu au antrenat la nivelul său, având la activ 3 echipe de Serie B, cu rezultate bune, şi o formaţie de Serie A, Palermo. Spre exemplu, Nicolo Napoli nu a antrenat în primele 3 ligi din Italia.
- Posedă o reputaţie şi experienţă de antrenor care lucrează bine cu tinerii, iar Craiova are în strategie promovarea juniorilor de la Academie.
- Are în palmares o finală de Campionat European cu Italia under 21, contra Spaniei care-i avea în componenţă pe De Gea, Isco, Thiago Alcantara, Muniain, Koke sau Dani Carvajal.
- A lucrat cu jucători importanţi la naţionala de tineret a Italiei, precum Insigne, Verrati, Immobile sau Gabbiadini.
- Este un antrenor apropiat de jucători, de grup şi se manifestă ca atare pe marginea terenului, impulsionându-şi elevii.
- Italienii au avut rată mare de reuşită în România, adaptându-se mai uşor decât alţi tehnicieni.
Contra
- Preferă un sistem 3-5-2, unul neobişnuit la Craiova, care oricum are mari probleme cu stoperii, în sensul că nu prea posedă.
- Nu a mai activat în ultimul an, după ce a avut serioase probleme medicale, care l-au şi determinat să plece subit de la Ascoli, cu 2 etape înainte de finalul sezonului.
- Ar fi singurul antrenor străin din Liga I, semn că experimentele de „afară” nu prea mai sunt agreate.
- Nu a avut o carieră ca fotbalist şi a apărut în fenomen cam de nicăieri.
- Nici experienţa sa ca antrenor nu este foarte bogată, iar pe unde a antrenat, a făcut-o în stilul lui Mulţescu, neavând niciun sezon complet.
Pro
- Are performanţe cu Astra: titlul, Supercupa, primăvara europeană şi acum este în finala Cupei României.
- Înţelege bine fenomenul, îl şi explică bine, inclusiv public, a învăţat multe de la Mircea Lucescu.
- Este un strateg bun, ştie să abordeze adversarii şi meciurile importante, etalând atât un joc ofensiv eficient, cât şi o apărare redutabilă, atunci când e cazul.
- Are o relaţie excelentă cu vestiarul, jucătorii săi îl iubesc pur şi simplu. Crează unele diversiuni pentru a atrage atenţia asupra sa când echipa are probleme.
- Are „ochi” la jucători, majoritatea celor aduşi la recomandarea sa confirmând ulterior.
- Este „pâine caldă” pentru mass-media, este un personaj, un tehnician cu carismă, atrăgând şi mai mult interes asupra echipei pe care o conduce. Dincolo de performanţele obţinute cu el, Astra a existat practic în presă mai mult prin ieşirile lui Şumudică.
- A declarat în dese rânduri că şi-ar dori să antreneze echipe cu fani, precum Craiova şi Dinamo.
- Este prieten cu finanţatorul Universităţii, Mihai Rotaru.
- Este temperamental, precum oltenii, iar fanii îl agrează, chiar dacă este rapidist.
Contra
- Este rapidist recunoscut şi asumat şi nu scapă nicio ocazie să spună şi să arate acest lucru, iar fanii olteni ar fi deranjaţi de declaraţiile ostentative de afecţiune faţă de o rivală a Ştiinţei.
- A avut rezultate la Astra cu jucători trecuţi de 30 de ani, cu mare experienţă şi cu performanţe la activ. Nu a promovat în acest timp decât un jucător tânăr, Ioniţă, şi acela pe ultima sută de metri sau datorită regulii under 21. În schimb, Craiova are un lot ticsit cu tineri şi mizează în continuare pe această strategie, iar Şumudică nu pare antrenorul dispus şi potrivit să-i „crească”.
- Este ipocrit. A demisionat de multe ori declarativ de la Astra, dar şi-a terminat mandatul. A invocat des probleme financiare, deşi Astra oferă contracte mari jucătorilor şi le-a şi achitat. „Înjură” cu orice prilej FCSB şi spune că nu ar lucra niciodată acolo, dar a fost la câteva ore de a semna cu echipa lui Becali, pe care a şi ajutat-o să câştige titlul acum doi ani, învingând într-un stil suspect, pe ASA.
- Un caracter dificil, pentru a-şi atrage vestiarul sacrifică relaţia cu patronul. În plus a fost suspendat pentru că a jucat la pariuri.
Pro
- A câştigat titlul cu Oţelul într-o perioadă în care echipe precum Vaslui, Timişoara, FCSB, Dinamo sau CFR investeau masiv, aducând jucători de valoare.
- Şi la Dinamo, pentru o scurtă perioadă, a avut rezultate bune, ca şi în Rusia.
- Experienţă la nivel înalt ca jucător
- Pare la fel de ambiţios ca antrenor precum era şi ca jucător.
Contra
- Echipele sale joacă un fotbal speculativ, bazat mai mult pe organizare defensivă, iar Craiova apreciază spectacolul, de multe ori înaintea rezultatelor.
- A ieşit din circuit de ceva timp, după escapade nereuşite la Gabala şi Astra.
- A jucat şi a antrenat la Dinamo şi Steaua.
Pro
- A reuşit tripla: titlu, Cupa României, Cupa Ligii cu FCSB, deşi i-a pierdut la mijlocul sezonului pe cei mai importanţi jucători, Sânmărtean, Keşeru şi Szukala, iar apoi a fost sabotat permanent de familia Reghecampf, care-l dorea plecat.
- Are experienţă mare de jucător în Spania, unde este respectat pentru cunoştinţele şi caracterul său.
- Are un mandat destul de apreciat ca antrenor la Espanyol, pe care a salvat-o de la retrogradare.
- Are un stil ofensiv, bazat pe posesie, pe fotbal generos.
- Ştie să lucreze cu jucătorii tineri, precum cei de la Craiova, iar pe Ivan l-a pregătit la naţionala under 19.
- Are un caracter frumos, chiar dacă este stelist nu a făcut niciodată paradă de acest lucru şi este decent în apariţiile publice, un gentleman.
- Nu aruncă vina pe arbitri. După remiza pe „Extensiv” cu Universitatea, când FCSB a avut două penalty-uri neacordate, Gâlcă a refuzat să comenteze arbitrajul lui Avram, luând doar vina asupra sa. De altfel, în mandatul său, FCSB a avut parte de cele mai potrivnice arbitraje din istoria clubului.
Contra
- E un antrenor domol, nu este croit pe spiritul oltenesc.
- Cu excepţia mandatului la FCSB, nu mai are un sezon complet la vreo echipă.
Pro
- Este craiovean, cunoaşte spiritul locului, al echipei, stilul jucătorilor olteni, iar cu el Universitatea şi-ar căpăta identitate şi pe banca tehnică.
- Jucător important al Universităţii, are şi o carieră internaţională: la naţională, la Rennes, în Israel, Cipru şi China. Este printre puţinii antrenori craioveni cu licenţă PRO.
- Lucrează bine cu tinerii, a promovat jucători de la Primăvara şi pe vremea FCU, dar şi acum, când satelitul a avut un parcurs remarcabil, deşi nu s-a bazat pe aceiaşi jucători două meciuri la rând, iar câţiva au făcut saltul deja spre prima echipă.
- Este intransigent, nu face compromisuri, nu acceptă „pilele”, de aceea şi-a creat şi unele antipatii.
- Cu o scurtă perioadă de absenţă, a fost în proiectul CS Universitatea Craiova de la început şi până în prezent.
Contra
- Nu are experienţă la nivel de seniori decât în perioada Slatina, unde a reuşit totuşi să promoveze în liga secundă.
- Stilul său mai „rece” nu-l recomandă ca un antrenor carismatic pentru mass media, nu dă impresia că este un antrenor „deschis”, ci mai degrabă unul introvertit.
Foto: papura