Un lucru devine tot mai clar: UE nu este luată în seamă de Donald Trump în discuţiile sale cu Kievul şi Moscova privind convenirea unor negocieri de pace. Deşi atât Ucraina, cât şi Federaţia Rusă sunt eminamente două ţări europene. În timpul preşedinţiei lui De Gaulle, Parisul a găzduit, de pildă, rundele de dialog dintre reprezentanţii administraţiei Nixon şi cei ai Viet Kong, pentru a pune capăt războiului din Vietnam, lansat de democraţi. Bruxelles-ul, căruia i s-a alăturat şi Marea Britanie, are cu totul o altă abordare faţă de războiul din Ucraina sau oricum nu este la masa discuţiilor. Mai mult, pentru a-l perturba pe Donald Trump, încearcă să coaguleze o „uniune a forţelor liberale occidentale” şi invită Canada şi Australia să se alăture. Conducerea ar urma să fie preluată de premierul britanic Keir Starmer şi preşedintele francez Emmanuel Macron, aspirând la acest statut şi noul cancelar german, Friedrich Merz. Europenii cred că moralitatea este de partea lor şi, după Donald Trump, totul va reveni la cum era înainte. De dată recentă, s-a întâmplat ceva destul de sugestiv: europarlamentarul francez Raphael Glucksman a cerut autorităţilor americane să returneze Parisului „Statuia Libertăţii”, întrucât administraţia Trump demonstrează, prin deciziile luate, că valorile liberale nu sunt respectate. Glucksman a mai criticat Washingtonul pentru apropierea nefirească de Moscova. Răspunsul n-a întârziat şi secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, l-a numit „mărunt om politic francez necunoscut”, completând „doar datorită SUA, francezii nu vorbesc germana acum”. În urma anunţului făcut recent de Bruxelles, ca măsură de retorsiune la taxele vamale instituite de administraţia Trump de 25% pentru oţel şi aluminiu, se vor impune taxe vamale în valoare de 26 miliarde euro pentru mărfurile din SUA, semn că relaţiile comerciale s-au deteriorat suplimentar. Oricum, pentru scriitorul american Robert Kagan, anti-Trump, critic al politicii externe americane, soţul diplomatei de carieră Victoria Nuland, într-un interviu pentru săptămânalul Die Zeit, preşedintele Trump a arătat că SUA nu mai sunt dispuse să apere Europa. Deznodământul războiului din Ucraina este o chestiune existenţială pentru Rusia şi deşi Bruxelles-ul a continuat să încerce implicarea SUA, demersurile vin într-un moment în care noua administraţie de la Casa Albă nu exclude să-şi reducă prezenţa trupelor în Europa, încercând concomitent atenuarea tensiunilor cu Kremlinul, pentru a se putea concentra asupra regiunii Asia-Pacific. Cel mai important punct al conversaţiei telefonice dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, menită să aducă o încetare a focului de 30 de zile în războiul din Ucraina, se anunţa abordarea problemei teritoriale, precum şi controlul asupra centralei nucleare Zaporojie, puncte discutate anterior atât cu trimisul lui Trump, Steve Witkoff, cât şi în timpul discuţiilor de la Istanbul. Partea rusă opinează că teritoriile controlate de armata sa nu mai pot fi puse în discuţie, ci doar teritoriile care n-au fost încă „eliberate”. Discuţiile dintre cei doi lideri au avut loc pe fondul propunerii Washingtonului de încetare a focului pe 30 de zile şi al încercării UE de a spori sprijinul militar pentru Ucraina. Adică o frondă la demersurile stăruitoare ale lui Donald Trump. Retorica publică a Kievului, negarea posibilităţii de a face concesii teritoriale, sunt de înţeles. Numai că teritoriile au intrat sub o jurisdicţie diferită, chiar dacă ea este nerecunoscută. Kievul a reiterat că nu va face nici un compromis cu privire la integritatea teritorială a ţării. Pe de altă parte, pentru Vladimir Putin, pacea durabilă poate fi atinsă doar cu acest preţ: greu de văzut, aşadar, un spaţiu de compromis. „Răbdarea şi timpul sunt armele mele de război”, ar fi spus generalul Kutozov, învingătorul lui Napoleon. În marea tradiţie rusă, Vladimir Putin impune arma timpului unui preşedinte grăbit şi nerăbdător.
