Jean Claude Junkers, fost premier al Luxemburgului timp de 18 ani şi fost preşedinte al Eurogrupului, reprezintă oferta Partidului Popular European (PPE) pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Pentru aceeaşi demnitate europeană, socialiştii europeni l-au desemnat pe germanul Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European. În principiu, totul depinde de scrutinul din 25 mai a.c., însă analiştii nu exclud şi alte „aranjamente” pe parcurs. Ca de pildă Jean Claude Junkers să-i succeadă lui Herman Von Rompuy în fruntea Consiliului şefilor de stat şi de guvern, astfel ca preşedinţia Comisiei Europene să nu poată scăpa uneia din cele două familii politice europene. Jean Claude Junkers a răspuns detractorilor săi după desemnarea, la 7 martie, la Dublin, ca ofertă a PPE, în privinţa faptului că ţara sa este considerată de militanţii „de stânga drept un paradis fiscal”. El apără bilanţul CE, considerându-l unul rezonabil, şi menţionează că 13 comisari au aparţinut PPE, iar 14 comisari celorlalte familii politice din PE. Instituţiile europene şi statele UE au responsabilitate comună, iar Europa nu poate avansa fără susţinerea statelor, chiar dacă, aşa cum se ştie, Comisia Europeană rămâne motorul proiectelor, gardianul tratatelor şi iniţiativelor comune. În materie de politică economică, în opinia sa nu există mari diferenţe între stânga şi dreapta, şi aduce în discuţie percepţia eronată a Angelei Merkel, care ar fi impus ritmul şi doctrina sa în gestionarea crizei. Germania nu şi-ar fi putut impune voinţa dacă celelalte guverne nu ajungeau la analize similare. Ca obiective: adâncirea uniunii economice şi monetare, justul echilibru între seriozitatea bugetară şi creşterea economică, precum şi dezvoltarea industriilor numerice. Pe plan extern, vizate sunt apărarea comună, reorganizarea relaţiilor cu vecinii din est, astfel ca toţi cetăţenii europeni, care în marea lor majoritate trăiesc în Uniunea Europeană, să se exprime asupra marilor teme de politică internaţională. Evident că, aparţinând câmpului democrat-creştin şi conservator, Junkers are în vedere redresarea economiei, ranforsarea competitivităţii europene şi găsirea unei bune combinaţii între soliditate şi solidaritate. Cât de dorit este, inclusiv de tabăra care l-a desemnat drept candidat la a-i succede lui Jose Manuel Barroso, rămâne de reflectat, fiindcă la Dublin a avut susţinerea a 61% din delegaţi, faţă de 39% cât a avut francezul Michel Barnier. Veteran al construcţiei europene, exprimându-se în germană, engleză şi franceză, fostul preşedinte al Eurogrupului s-a remarcat în timpul salvării euro prin afirmaţia „faceţi totul pentru evitarea catastrofei”. Dacă pentru dreapta reprezintă o soluţie, Martin Schulz are la rândul său propriile atuuri. Însă totul depinde de configuraţia PE după alegerile europarlamentare.
