Ieri şi astăzi la Bruxelles, un summit crucial, un Consiliu European de mare risc: 28 de şefi de stat şi de guvern trebuie să se pună de acord asupra concesiilor făcute pentru ca David Cameron, premierul britanic, să evite, prin toate mijloacele, ca Regatul Unit să părăsească UE (“Brexit”). De fapt, Marea Britanie vrea să-şi renegocieze termenii aderării la UE, propunând de fapt o reformă nu uşor de acceptat. Atât cancelarul german, Angela Merkel, cât şi preşedintele francez, Francois Hollande, doresc să-i ofere premierului britanic un acord solid, menit să-i permită a proceda, eficient, la o campanie electorală pentru “Da”, la referendum, adică menţinerea ţării sale în Uniunea Europeană. Sigur că “preţul” are nişte limite, fiindcă altminteri s-ar putea alimenta discursul eurofob şi populist. Dacă mai multe puncte erau încă în discuţie, aseară, şi se anunţa o noapte lungă, diplomaţii europeni luaseră cunoştinţă de compromisurile convenite, cel puţin în 4 domenii cheie: suveranitate, competitivitate, mai bună guvernanţă şi o mai bună protecţie a sistemului social britanic. Pe chestiunea suveranităţii, Bruxelles-ul a propus lui David Cameron ca atunci când 55% din parlamentele naţionale din UE se opun unei legi europene, aceasta poate fi blocată. Discuţiile pe autoritatea “zonei euro” mai permiteau nuanţe, în sensul că Londra doreşte ca moneda Euro să nu mai fie singură în spaţiul UE. În fine, tema alocaţiilor sociale pentru europenii non-britanici a primit următoarea soluţie: privarea în primii 4 ani de sejur în Regatul Unit de orice ajutor. Comisia Europeană s-a angajat să amendeze o directivă existentă, în cazul lui “Da” la referendumul britanic, adică rămânerea în UE. Inclusiv statele din sud-estul Europei, Polonia şi Portugalia, extrem de reticente, s-au arătat dispuse să accepte această concesie cu condiţia ca durata suspendării ajutorului să nu se aplice şi lucrătorilor sosiţi în Regatul Unit după intrarea în vigoare a noii legislaţii europene. S-au mai cerut asigurări ca reglementarea Comisiei să nu fie utilizată de nici o altă ţară, în afara Regatului Unit. Miercuri, 17 februarie a.c., spre seară, mai mulţi diplomaţi angajaţi în negocieri se arătau optimişti: un acord cu Londra, suficient de pertinent, dar şi logic, se întrezărea. Numai că acest “precedent” ar putea genera şi alte referendumuri, în alte ţări, care vor dori să-şi renegocieze şi ele anumite clauze, a spus o sursă de rang înalt. Adică “Brexit” ar putea fi preludiul unei dezintegrări a Europei. Noaptea de joi spre vineri s-a anunţat ca una lungă, tensionată, pe chestiunea “Brexit”. Un alt subiect fierbinte, precum criza imigranţilor, care divide Europa, urma să fie acroşat. David Cameron va reveni astă seară la Londra, spre a înştiinţa guvernul său de ceea ce a obţinut. Abia apoi se va lansa în bătălia pentru menţinerea sau non-menţinerea în UE a ţării sale, convins fiind că şi restul membrilor guvernului său nu vor face campanie inversă. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a publicat deja propunerile sale anterioare, iar Jean Claude Juncker s-a arătat “încrezător”. Sintetizând, David Cameron joacă tare: ieşirea din UE a ţării sale poate avea consecinţe economice realmente greu suportabile. UE este primul partener economic al Regatului Unit. Potrivit Open Europe, “Brexit” antrenează o pierdere de PIB de 0,8-2%. Apoi, ieşirea din UE ar putea antrena un nou referendum, în Scoţia, care este pro-UE. În rest, sigur că Regatul Unit rămâne o voce influentă, o putere nucleară, un membru statornic NATO şi în Consiliul de Securitate al ONU. Cu toate acestea, David Cameron a avertizat ieri că nu va accepta un acord “care nu va răspunde cerinţelor” Regatului Unit.
