La mai puţin de o săptămână de la intrarea sa în vigoare, acordul Minsk 2, considerat “ultima şansă”, este încălcat prin luptele aprige din Debaltsevo, oraş strategic, fiind nod de cale ferată între Lugansk şi Doneţk. Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, şi aşa deloc încântat de consecinţele strategice ale acordului Minsk 2, convenit la capătul a 16 ore de negocieri, în “formatul Normandia”, l-a informat pe vicepreşedintele american, Joe Biden, într-o discuţie telefonică, de violarea armistiţiului, în timp ce Vladimir Putin, aflat la Budapesta, a cerut militarilor ucraineni (câteva mii) încercuiţi de forţele separatiste la Debaltsevo să depună armele. Adică să capituleze. În materie de concesii şi compromisuri diplomatice, Ucraina s-a considerat marea perdantă a acordului Minsk 2. Deşi situaţia existentă la Debaltsevo nu s-a aflat pe agenda discuţiilor, ea urmând a căpăta o soluţionare adecvată ulterior. Decriptând conţinutul acordului militar şi politic, partea ucraineană s-a “luminat”, înţelegând că de fapt, după încetarea focului, convenita retragere a armamentului greu, de pe aliniamentele existente, organizarea de alegeri locale în teritoriile ocupate de rebelii pro-ruşi, adică în cele două “republici populare” Doneţk şi Lugansk şi instituirea unui regim sau statut special, pe cale de consecinţă au fost recunoscute autorităţile cvasi-legitime din Lugansk şi Doneţk. De fapt, acestea şi-au pus semnătura pe acordul din 12 februarie a.c., fiind prezente în cadrul Grupului de contact alături de reprezentanţii OSCE. Cu alte cuvinte a fost recunoscută implicit existenţa de facto a teritoriilor din Est, cu regimul lor juridic confuz. Minsk 2 consfinţea conceptual de descentralizare a statului ucrainean, printr-o reformă importantă prevăzută în “pachetul de reforme” guvernul de la Kiev încercând să evite diluarea autorităţii sale politice. Constituţia Ucrainei urmează să fie revizuită până la sfârşitul anului introducând o autonomie ranforsată în teritoriile din Est, ceea ce presupune, pe lângă folosirea limbii ruse ca limbă oficială, desemnarea judecătorilor şi procurorilor, dar şi formarea miliţiilor proprii în enclavele separatiste. O altă trăsătură subînţeleasă este aceea că autorităţile locale, rezultate din alegeri, în situaţia în care acestea vor fi organizate, nu vor putea fi demise de Kiev pe toată durata mandatului. Frontiera Rusia-Ucraina nu va fi controlată în întregime de Kiev. Aceste condiţionalităţi, adăugate controlului frontierelor (art. 9 din document) s-au relevant ulterior ca un coşmar pentru Ucraina şi implicit preşedintele Petro Poroşenko obligat să dea explicaţii pentru ce a eşuat. Marea câştigătoare în tratativele Minsk 2, potrivit analiştilor politici, s-a dovedit Rusia, care şi-a reconsiderat strategia în funcţie de noile cărţi avute în mână. Este şi motivul pentru care Kievul nu doreşte să cedeze şantajului militar de la Debaltsevo, deja în mâinile separatiştilor, după negocierile de la Minsk. Joe Biden a avertizat Moscova că “va plăti un preţ scump dacă nu-şi respectă angajamentele”, asumate la Minsk, asta însemnând readucerea în discuţie a livrării de arme de către Ucraina. Parte a testului geopolitic Novorossia, a doua fază a expansiunii teritoriale, în aceeaşi logică, ar fi Mariopol, ce asigură un coridor terestru spre Crimeea. În paralel, Kremlinul a primit asigurări verbale din partea preşedintelui Francois Hollande şi a cancelarului Angela Merkel că Ucraina nu va fi primită în UE şi, bineînţeles NATO, un punct netrecut în tratatul Minsk 2, beneficiind de statutul de ţară non-aliniată, şi militar neutră. Este dificil de întrevăzut ce se va întâmpla în zilele următoare, chiar mâine Angela Merkel şi Francois Hollande având prevăzută o întrevedere, la Paris, şi pe tema respectării celor convenite la Minsk în urmă cu opt zile.
