Ultimul discurs al lui Joe Biden, de la Casa Albă, n-a fost altceva decât o succintă retrospectivă a celor patru ani de mandat prezidenţial. Destul de firavă şi, în egală măsură, fadă. Mai presus de toate el a avertizat, în privinţa apariţiei unei oligarhii, care se conturează în America, prin concentrarea periculoasă a puterii în mâinile ultrabogaţilor, şi riscul reprezentat de „complexul tehnologic industrial” şi dezinformare, pentru democraţie. Un atac vehement, discret ambalat, împotriva lui Elon Musk şi Donald Trump, fără a-i numi, cu puţine ore înaintea revenirii marelui său adversar la Casa Albă. „Să fii comandantul şef, a fost onoarea vieţii mele”, a rostit Joe Biden, având în faţă fotografia familiei sale şi a fiului său Beau. Pleacă acum, cu sentimentul datoriei împlinite. Consideră că a ţinut cârma în timpul „tuturor pericolelor” în timpul pandemiei de Covid-19, a reuşit să evite o recesiune şi, în pofida inflaţiei, economia americană este de invidiat prin cele 17 milioane locuri de muncă, nou create, în 4 ani, creşterea salariilor, creşterea economică de 3% anul trecut, la care multe ţări din UE nici nu pot să viseze. Joe Biden părăseşte Casa Albă, după ce a reuşit să obţină, pe ultimii metri, cu ajutorul succesorului său, un acord de încetare a focului în Gaza, menit să ducă la eliberarea eşalonată a ostaticilor deţinuţi de Hamas. „Am întărit NATO, iar Ucraina este încă liberă”, a spus el fericit. Succesorul său are o altă abordare, diferită în multe privinţe, între care geneza războiului din Ucraina. Discursul lui Biden, întins pe durata a 20 de minute, a luat o întorsătură cenuşie, în partea a doua a sa. „Vreau să avertizez ţara despre ceea ce mă îngrijorează foarte mult. Astăzi, o oligarhie se conturează cu bogăţie, puterne şi influenţe extreme care ameninţă democraţia noastră”. A făcut trimitere la banii întunecaţi din politică, a căror provenienţă este camuflată, în timp ce Elon Musk a cheltuit peste 250 mil. dolari pentru alegerea lui Donald Trump şi al republicanilor în Congres. În 1961, Dwight Eisenhower a avertizat America, în privinţa apariţiei complexului militar industrial. Joe Biden este alarmat de apariţia unui complex tehnologic industrial. Presa liberă se prăbuşeşte, reţelele de socializare au renunţat la verificarea faptelor, explozia inteligenţei artificiale putând reprezenta un risc pentru economie, securitate, umanitate. Joe Biden i-a mulţumit Kamalei Harris „un vicepreşedinte istoric”, recunoscând că n-a fost finalul dorit. La fel ca Jimmy Carter, care s-a săvârşit din viaţă recent, sau George W. Bush, Joe Biden a avut doar un mandat. Protejat de o echipă de consilieri fideli crede că l-ar fi putut învinge pe Donald Trump şi a doua oară. Dar, în schimb, cel pe care l-a descris drept o ameninţare la adresa democraţiei se întoare la Casa Albă mâine 20 ianuarie. La vârsta de 82 de ani, în ultimele săptămâni, s-a dovedit un comandant lipsit de putere, eclipsat de poziţiile ferme ale lui Donald Trump, care şi-a aşezat deja pionii pe scena internaţională, chiar înainte de a fi pus din nou piciorul în Biroul Oval: Ucraina, Groenlanda, Panama, Canada, Golful Mexic. Fără a fi inhibat de popularitatea sa catastrofală s-a retras forţat de revolta propriei tabere, lăsând 100 de zile vicepreşedintelui său să redreseze situaţia. Prezentându-se drept un model de virtute morală în faţa lui Donald Trump şi-a spulberat totul iertându-l pe fiul său Hunter, după ce promisese că nu va face acest lucru. Dar cel mai mare eşec al său rămâne incapacitatea de a preveni renaşterea lui Donald Trump şi, mai mult reîntoarcerea la Casa Albă, într-o lume mai instabilă ca niciodată. Nu şi-a făcut sieşi nici un reproş. Joe Biden putea fi privit într-o lumiă eroică: a readus normalitatea după haosul primului mandat al lui Donald Trump, după pandemia de Covid-19, a restituit democraţia după atacul din 6 ianuarie 2021. În pofida retragerii, considerată greşită, din Afghanistan, sprijinul visceral pentru Ucraina şi Israel i-au consolidat credibilitatea. A fortificat NATO adăugând Finlanda şi Suedia la aliaţi.
