„Salvatorii melcilor”, după un text de Bogdan Cristian Drăgan, care semnează şi regia, scenografia, ilustraţia muzicală şi video, este noul spectacol pe care Teatrul Naţional „Marin Sorescu” îl va aduce în faţa publicului la acest sfârşit de săptămână. „Este un proiect care s-a născut greu, folosind întreaga experienţă pe care am acumulat-o ca regizor şi ca scriitor. Și este un omagiu adus actorului”, spune Bogdan Cristian Drăgan, care până acum a mai montat pe scena acestei instituţii alte şase spectacole. Premiera va putea fi văzută sâmbătă, 20 ianuarie, ora 19.00, în Sala „Ion D. Sîrbu”, iar a doua reprezentaţie, duminică seara, ambele având loc cu casa închisă. Alte patru spectacole vor fi puse în scenă în perioada următoare la Teatrul Naţional din Craiova: „Năpasta” de I. L. Caragiale, regia Kincses Elemer, într-o nouă distribuţie (19-20 ianuarie), „Fete” după texte de Moliere, în regia Andreei Ciocîrlan (17-18 februarie), „Nopţi ateniene” după „Visul unei nopţi de vară” şi „Timon din Atena” de William Shakespeare, în regia lui Charles Chemin (30-31 martie), stagiunea urmând să se încheie cu premiera „Bătrânul şi eutanasierul” de Ionel Buşe, în regia lui Vlad Drăgulescu (20-21 iunie).
Trei surori, actriţe, un frate, actor şi el, un tată, profesor de astronomie, şi o mamă, actriţă celebră, la care sa adaugă o psihoterapeută – acestea sunt personajele tragicomediei „Salvatorii melcilor”. În distribuţie: Anca Dinu, Petronela Zurba, Geni Macsim, Haricleea Nicolau şi Tudorel Petrescu. Spectacolul include trei poeme de Nicolae Coande şi apariţii filmate cu actorii Ștefan Cepoi şi Nataşa Raab.
„Acest spectacol analizează dublul aspect pe care actorul îl încearcă în scenă şi în viaţa civilă. Ne întrebăm adeseori cât de mult influenţează un rol actorul şi cât de mult preia actorul dintr-un rol, cât de mult viaţa civilă a actorului este pe scenă. Este această dezvoltare aproape schizofrenică, în care sunt cele două personalităţi, care uneori se unesc pe scenă, alteori sunt influenţate în afara scenei”, a precizat regizorul Bogdan Cristian Drăgan în cadrul unei conferinţe de presă. Născut la Bucureşti, la 13 martie 1956, acesta a absolvit iniţial Academia de Studii Economice Bucureşti, Secţia Relaţii Economice Internaţionale (1980), iar apoi Academia de Teatru şi Film Bucureşti, Regie film şi TV – clasa Dan Piţa şi Valeriu Moisescu (1993). Este doctor în cinematografie şi media al U.N.A.T.C. Bucureşti cu o lucrare despre videoartă (2002). În prezent este regizor artistic la TVR Craiova şi TVR 3.
În rolul Lala, actriţa Petronela Zurba, cu pledoaria sa pentru spectacolul de pe scenă, dar, totodată, spectacolul vieţii. «Ne jucăm viaţa noastră reală. Nu ştiu ceea ce este mai interesant – ceea ce jucăm noi sau ceea ce repetăm… Uneori e mai interesant ce spunem în cabină (e un spectacol ce discută actorii în cabină!), ceea ce visăm, ce obsesii avem… Uneori sunt Lala, uneori sunt Petronela. Personajul meu spune: problema actorilor este sufletul. Pe scenă totul poate să fie real… dar nu este aşa, aşa pare», a declarat actriţa TNC.
După premiera din weekend, spectacolul „Salvatorii melcilor” va mai putea fi văzut, în această stagiune, pe 1 aprilie, 20 mai şi 7 iunie. Biletele, la preţurile de 20, 25 şi 30 lei, în funcţie de categoria locului, pot fi cumpărate online, de pe site-ul teatrului, www.tncms.ro, sau de la Agenţie (tel. 0251.413.677), deschisă de luni până vineri, între orele 11.00 şi 19.00, iar sâmbăta şi duminica de la 12.00 la 19.00.
***
Bogdan-Cristian Drăgan: «Meseria de actor este extrem de complexă, extrem de grea. Am să vă spun o întâmplare pe care ne-a povestit-o, când eram studenţi, dl Victor Rebengiuc, care era profesorul nostru de actorie de film. Îl dădea exemplu pe marele actor şi poet Emil Botta: în momentul în care juca, uita cu totul de el. Ieşea la propriu din scenă plin de sânge. Era genul acesta de sacrificiu făcut pe scenă, în care actorul se contopea cu rolul respectiv până la totala distrugere. Această piesă, „Salvatorul melcilor”, îşi propune să încerce să demonstreze că ceea ce lasă actorul în scenă se răsfrânge asupra vieţii personale. Cine crede că actorul este pur şi simplu un om care merge la serviciu, face un rol, după care pleacă acasă şi face cu totul altceva, se înşeală amarnic. Actorul este, de fapt, în ciuda acestui aspect schizofrenic, una şi aceeaşi persoană şi se influenţează reciproc».
