Imigranţii, Grecia, Brexit, terorismul şi ameninţările se acumulează într-o Europă, deja vulnerabilă în fundamentele sale, prin absenţa unei direcţii ferme şi doar tentativa unor replici anemice. Anul trecut criza greacă a făcut să tremure unul dintre stâlpii construcţiei europene: moneda euro. Acum la începutul lui 2016, în discuţie a revenit Schengen-ul şi semnalul l-a dat Werner Faymann, cancelarul austriac, care a declarat că doreşte modificarea politicii migratorii şi închiderea frontierelor pentru controlul imigranţilor ilegali. Sfârşitul liberei circulaţii într-o Europă fără frontiere a devenit un scenariu tabu. Germania a evocat deschiderea, ceea ce nu a fost decât „începutul sfârşitului unui proiect european în opinia multora”. Fracturile sunt regionale: Grecia, Italia. Europa Centrală dă un semnal îngrijorător, prin atitudinea belicoasă a Budapestei, Varşoviei, Pragăi şi Bratislavei. Şi asta în momentul în care tandemul franco-german este într-un punct mort, cu doi lideri autoritari, ale căror mandate expiră în 2017. La Paris, Berlin şi Londra nu puţini sunt cei care văd o Europă „în mai multe viteze”. Anul 2016 pune în discuţie idealul european, un edificiu, de acum, în pericol. Bruxelles-ul se arată îngrijorat de derivele Varşoviei şi Comisia Europeană a deschis o anchetă vizând recentele măsuri ale guvernului polonez considerate a constitui o ameninţare pentru statul de drept. Varşovia apreciază că totul este o exagerare. La toate acestea se mai adaugă şi confirmarea riscului unui vot pro-Brexit, la referendumul din Marea Britanie, deşi premierul David Cameron lasă impresia că Londra nu va părăsi Uniunea Europeană. O ultimă observaţie: executivul franco-german pare în pană de inspiraţie şi relansarea cooperării între cele două ţări în faţa ameninţării teroriste şi a imigraţiei a rămas literă moartă.
