S-a dezlipit de viaţa pământească, trecând în cealaltă, poate mai dreaptă cum se spune, zilele trecute, prof. univ. dr. Constantin Staicu, titularul cursului de contabilitate comercială la Facultatea de ştiinţe economice – secţia de finanţe contabilitate, a Universităţii din Craiova. Când un nume de dascăl universitar, care încă reverberează în aulele de curs, se încrustează în anii tăi tineri şi acesta dispare, parcă toţi anii aceia se duc cu el într-o altă lume. Stăpânit de un sentiment de pietate, în aceste momente, nu-mi revine în memorie decât un bărbat distins, a cărui făptură respira îngăduinţă şi bunătate. Şi ştiinţă de carte. Respingea bariera student-profesor. Cine stătea de vorbă cu domnia sa, numai câteva minute, se simţea înviorat ca o floare aproape ofilită remontată de lacrimile stelelor. Era tobă de carte. Pragmatic excesiv, cu o alcătuire sufletească, nu i-aş zice neapărat burgheză, ci de demnitate autentică, părea apropiat, aproape nefiresc, de studenţi. Numeroase generaţii s-au bucurat de îndrumarea, dumirirea, înţelepciunea şi tactul pedagogic al dascălului lor, părăsit funciarmente de orice angoasă sau ranchiună. I-am trecut prin faţă, la examenul cursului pe care îl preda şi apoi la examenul de licenţă unde făcea parte din comisie. I-am revăzut semnătura din carnetul de note şi o lacrimă irepresibilă s-a prelins pe obraz. Pace veşnică sufletului său nobil!
